Știri

19 februarie: Ziua Națională Constantin Brâncuși

Vineri s-au împlinit 145 de ani de la nașterea marelui sculptor român, Constantin Brâncuși. Au fost organizate mai multe evenimente și momente care marchează cei 145 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși.

Intrarea în Palatul Cesianu-Racoviţă este transformată pentru câteva zile, până în 21 februarie, într-o temă brâncuşiană – şi universal omenească – Poarta Sărutului. O Poartă a Sărutului deopotrivă a lui Brâncuşi, cu caracter omagial, şi a românilor care sunt încurajaţi să o viziteze şi să lase un mesaj scris cu răspunsul la întrebarea „Ce însemnă Brâncuşi pentru voi?”, imortalizând momentul cu o poză care va marca ziua de 19 februarie.

Expoziţia multimedia de la Muzeul Naţional al Ţăranului Român surprinde esenţa sculptorului român printr-o serie de instalaţii şi experienţe bazate pe opera lui Constantin Brâncuşi. Proiectul-oglindă dispune de o scenografie amplă, în care vizitatorul va putea experimenta cum e să fii parte dintr-o operă a lui Brâncuşi, se va reflecta într-o interpretare a unui modul în mărime naturală al Coloanei fără Sfârşit şi se va bucura de un scurt film dedicat vieţii inventatorului sculpturii moderne. Publicul va putea vizita expoziţia până în 24 februarie.

Organizată de Qreator şi Walk Art Street până în 26 februarie, reuneşte obiecte de artă ale artiştilor contemporani, între care Felix Aftene sau Obie Platon, cu scopul de a conecta vizitatorii la ceea ce înseamnă arta contemporană, creaţia şi viaţa artistului geniu al secolului XX, Constantin Brâncuşi.

Ziua Națională Constantin Brâncuși

40 de lucrări de sculptură şi, în premieră, o scrisoare scrisă şi semnată olograf de marele sculptor Constantin Brâncuşi, alături de un concert omagial şi o proiecţie a documentarului „Constantin Brâncuşi – coloana sau lecţia despre infinit” sunt evenimentele care marchează, la Iaşi, Ziua Naţională Constantin Brâncuşi la Ateneul Naţional Iaşi, din 19 februarie până în 14 martie.

„Colocviile Brâncuşi”

Primăria şi Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu propune, până pe 20 februarie, expoziţia de sculptură mică „Brâncuşi, contemporanul meu”, expoziţia de carte Brâncuşi, Rememorare „Brâncuşi şi Maria Tănase”, lansarea filmului „Omagiu lui Brâncuşi, pe Calea Eroilor”, expoziţia naţională de desene în creion şi cărbune: „Întâlnire cu Brâncuşi”, în Parcul „Coloanei fără Sfârşit” – sunt câteva dintre evenimentele care marchează Ziua Naţională Constantin Brâncuşi la Târgu-Jiu.

Vizite ghidate în Sala Brâncuşi a Muzeului Naţional de Artă al României vor fi organizate vineri, de la orele 14.00, 16.00 şi 19.30, iar la ora 19.00 va avea loc o proiecţie holografică în curtea MNAR pentru a face cunoscută opera sculptorului Constantin Brâncuşi, dar şi latura umană a artistului care a iubit atât de mult viaţa.

Născut la 19 februarie 1876, în satul Hobiţa (comuna Peştişani) din judeţul Gorj, Constantin Brâncuşi a absolvit Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova în anul 1898 şi, in 1902, Şcoala Naţională de Arte Frumoase de la Bucureşti. În 1907 îşi expune lucrările pentru prima oară la Societe Nationale des Beaux-Arts şi la Salonne d’Automne din Paris, oraş in care se stabileşte, ulterior şi în care încetează din viaţă la data de 16 Martie 1957.

De la Coloana Fără Sfârşit, Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor şi Masa Tăcerii, elemente ale Ansamblului Monumental “Calea Eroilor” de la Tg Jiu şi şi până la atingerea “esenţei zborului” din seria “Măiestrelor” în bronz şi marmură, creaţia sa întruchipează o adevărată viziune despre lume, rămânând în plastica mondială “modelul necontestat al secolului ce se încheie, ca şi a celui ce urmează”, potrivit volumului “Membrii Academiei Române/1866-2003”.

Începând cu anul 2016, la 19 februarie, se sărbătoreşte Ziua Naţională “Constantin Brâncuşi”.

Marele artist îşi începe cursurile primare la Hobiţa şi le încheie la Brădiceni. Temperament iscoditor şi neliniştit, stăpânit de o puternică dorinţă de independenţă, pleacă foarte de timpuriu de acasă. Având doar 7 ani, părinţii l-au găsit „fugit în lume“, la Târgu Jiu, unde se angajase la o boiangerie, şi ca ucenic la o tâmplărie. La numai 13 ani (1893), vine la Craiova, angajându-se la prăvălia vestitului negustor Ion Zamfirescu, în a cărui casă este găzduit pe perioada studiilor. Aici, în puţinele clipe de răgaz pe care le avea la dispoziţie, reuşeste să cioplească, dintr-o lădiţă de portocale, o vioară, la care, după ce-i pune cele patru strune, cântă cu îndemânare. La prăvălia lui Zamfirescu îşi câştigă primii admiratori, la îndemnul cărora, în toamna anului 1894, se înscrie la Şcoala de Arte şi Meserii din oraş. Domeniul pe care se specializează este sculptura lemnului (din această perioadă datează câteva sculpturi din lemn: o casetă, un dulap, două rame în stil rococo, după moda vieneză a timpului). În timpul studiilor este susţinut financiar de epitropia Bisericii Madona Dudu din Craiova şi în special de Toma Marocneanu, unchiul lui Nicolae Titulescu şi epitrop al Bisericii Madona, care locuia nu departe de Şcoala de Arte şi Meserii unde l-a remarcat. Singura condiţie era aceea de a cânta în strana bisericii, el având o voce foarte frumoasă. Întâlnirea cu această şcoală şi cu cetatea Băniei o va numi, metaforic, „Minunea întâie a vieţii mele. La Hobiţa, în Gorj, m-am născut, dar la Craiova, pentru a doua oară“. În anul 1898, termină cu succes cursurile Şcolii de Arte şi Meserii şi se îndreaptă către Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti. Pasiunea sa pentru muzică nu se stinge nici în timpul facultăţii, el fiind pentru o perioadă membru al corului „Carmen“, condus de D. G. Chirescu.

În timpul studenţiei la Bucureşti îl are ca profesor pe Ion Georgescu, iar printre colegii săi s-au numărat: Fritz Stork, Dimitrie Mircea, Gh. Tudor. O duce destul de greu, iar puţinii bani pe care-i moşteneşte din vânzarea părţii sale de moştenire de la Hobiţa îi foloseşte pentru înscrierea la şcoală. Este nevoit să se angajeze lucrând după cursuri ca spălător de vase la o braserie situată pe strada Câmpineanu. Student sârguincios şi disciplinat, a atras atenţia profesorului său, care l-a remarcat, apreciindu-l pentru talentul său deosebit. Printre lucrările din timpul studenţiei se numără: Vitellius, bustul cunoscutului om politic oltean Gheorghe Chiţu, ambele executate în 1898, un Cap al lui Laocoon, în 1900, precum şi un Ecoşeu, răsplătit cu o medalie de bronz. Auzind de succesele sale, reprezenţanţii epitropiei Bisericii „Madona Dudu“ şi Consiliul Judeţean Dolj îi acordă tânărului artist, în anul 1900, o bursă anuală în valoare de 150 de lei. La 27 de ani i se încredinţează cea dintâi comandă pentru un monument public: bustul generalului Carol Davila.

În 1904 părăseşte România „fără alte mijloace decât cunoştiinţele însuşite“, iar după o lungă călătorie prin Austria, Ungaria şi Elveţia ajunge în capitala Franţei. Deşi la început mijloacele de vieţuire de aici au fost anevoioase, lucrând şi ca ospătar, norocul îi surâde din nou tânărului artist, care primeşte o bursă din partea Ministerului Instrucţiunii Publice, la propunerea ambasadorului României la Paris, Grigorie Ghika. Face parte din rândul membrilor Asociaţiei „Cercle des etudiants roumains“ alături de: George Enescu, Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Nicolae Dărăescu, Camil Ressu. Foarte importantă pentru cariera tânărului artist este experienţa pe care o are în atelierul celebrului sculptor francez Rodin. Avea doar 30 de ani. Aici îl cunoaşte printre alţii şi pe Henri Coandă, cu care va lega o strânsă prietenie. Ştiind că „nimic nu creşte la umbra marilor copaci“, Brâncuşi părăseşte atelierul maestrului său la data de 27 martie 1907, pentru a-şi deschide propriul atelier. Este momentul în care artistul român trăieşte întoarcerea cu faţa către izvoarele folclorice. De acum înainte va începe cascada marilor realizări artistice: „Ansamblul de la Buzău“, „Rugăciunea“ (operă care marchează „momentul depăşirii influenţei lui Rodin“), „Sărutul“, „Cuminţenia Pământului“. Toate aceste lucrări îl vor impune pe Constantin Brâncuşi pe piedestalul lumii artistice.
Din 1910 renunţă la modelaj şi pictură, pentru a practica cioplitul direct. Una dintre operele lucrate acum este „Sărutul“ („La Baiser“). Printre lucrările de mare valoare ale artistului mai amintim: „Muza adormită“ (1909), „Pasărea măiastră“ (1910), „Prometeu“ (1911). Lucrează mai apoi la o nouă operă, „unul dintre cele mai celebre şi cuprinzătoare portrete ale secolului XX“, aşa cum spunea A. H. Barr, „Mademoiselle Pogany“, lucrare ce a avut-o drept muză pe celebra pictoriţă Margit Pogany. „Poetul formelor cioplite“ construieşte o vastă operă cu un complex caracter tematic.

În 1918, marele artist realizează, în memoria eroilor căzuţi în timpul Primului Război Mondial, prima versiune în lemn a „Coloanei fără şfârşit“. Abia în anul 1937, după ce fusese curtat de însuşi maharajahul Yeswant Raotolcar Bahadur, care dorea să-i constriască un templu, artistul se întoarce în ţară la invitaţia Aritinei Tătărăscu, preşedinta Ligii Femeilor Gorjene, pentru a executa Monumentul de la Târgu Jiu, proiect început încă din 1918. Astfel, realizează tripticul „Masa Tăcerii“, „Poarta Sărutului“ şi „Coloana fără sfârşit“ (1937-1938). Pe lângă binecunoscuta temă populară, care se face simţită în mai toate operele marelui artist, ansamblul de la Târgu Jiu îmbracă şi o dimensiune spirituală: exprimarea sentimentului cosmic manifestat prin reunirea celor patru elemente fundamentale ale lumii – apă (pornind de la râul Jiu), pământ („Masa tăcerii“ care încorporează pământul), focul (flacăra care asigură triumful asupra morţii, în „Poarta Sărutului“) şi aer (avântul „Coloanei fără sfârşit“, care escaladează văzduhul în drumul spre veşnicie).Simbolul Ansamblului brâncuşian de la Târgu Jiu poate îmbrăca şi o dimensiune biblică: cele douăsprezece scaune, aşezate de jur împrejurul mesei, îi simbolizează pe cei 12 Apostoli, „Poarta sărutului“ descrie unitatea organică din interiorul familiei, iar „Coloana fără de sfârşit“ descrie ascensiunea permanentă a sufletului, care se odihneşte deplin în veşnicie. La 16 martie 1957, marele artist român Constantin Brâncuşi a trecut în veşnicie în atelierul său din Impasse Rosin din Paris. Artistul român care „în piatră, în blocul ei mut“ a simţit „ritmurile universale“. A fost înmormântat în Cimitirul Montparnasse.

Furtună Cristiana
Experiență de 10 în presa din România. Reporter și redactor la o televiziuni locală din Galați, iar după ce a descoperit presa online, a ocupat mai multe poziții la publicații online: redactor, social media manager, editor coordonator.

    Comments are closed.