Crestinii il sarbatoresc pe 30 noiembrie pe Sfantul Andrei, considerat ocrotitorul Romaniei. Ziua acestui sfant este legata de o sumedenie de superstitii Acest text a fost copiat de pe Ziare.com De ce se pune grau la incoltit de Sfantul Andrei.
Ce se mananca de Sfantul Andrei
Aceste alimente nu trebuie sa lipseasca de pe masa in ziua de Sfantul Andrei.
Usturoi
Usturoiul este un aliment de baza in ziua Sfantului Andrei. Acesta are o insemnatate aparte si se spune ca alunga spiritele rele si ii ajuta pe oameni sa se fereasca de vraji si blesteme in ziua Sfantului Andrei.
Astfel, toata lumea trebuie sa manance in ziua de Sfantul Andrei usturoi, iar acesta poate fi consumat atat crud, cat si integrat in diferite mancaruri. Pe langa semnificatia spirituala pe care o are, usturoiul este si un aliment care contribuie la sporirea sistemului imunitar si este foarte sanatos pentru intreg organismul nostru.
Peste
Sarbatoarea Sfantului Andrei se afla in Postul Craciunului. Astfel, credinciosii se abtin de la alimente care provin din origine animala. Printre acestea se numara si pestele. Ziua Sfantului Andrei este insa zi de sarbatoare, iar Biserica Ortodoxa Romana a stabilit ca in aceasta zi sfanta, credinciosii sa primeasca dezlegare la peste. Astfel, pestele este un aliment care nu trebuie sa lipseasca de pe masa tuturor in ziua Sfantului Andrei.
Boabe de porumb cu nuci si zahar
Aceasta mancare este un desert al copilariei si se mananca in ziua de Sfantul Andrei pentru a avea parte de un an prosper si pentru a fi ferit de alte boli si necazuri.
Femeile fierb boabe de porumb, care se amesteca cu nuci si zahar sau cu miere. Acestea se consuma dupa ce au fost impartite si la vecini.
Tradițiile de Sfântul Andrei din România: Obiceiuri și superstiții care dăinuie peste veacuri
Sfântul Andrei, prăznuit în fiecare an pe 30 noiembrie, este unul dintre cei mai iubiți sfinți din calendarul creștin-ortodox românesc. Cunoscut drept ocrotitorul României, Sfântul Andrei este asociat cu o multitudine de tradiții, obiceiuri și superstiții care își au rădăcinile atât în credința creștină, cât și în vechile practici păgâne. Această sărbătoare este un moment de reflecție, dar și de celebrare a identității culturale românești.
Una dintre cele mai cunoscute tradiții de Sfântul Andrei este asociată cu noaptea de 29 spre 30 noiembrie, considerată o noapte magică, în care granița dintre lumea celor vii și cea a spiritelor se subțiază. În această perioadă, se spune că strigoii, sufletele rătăcitoare, umblă libere, provocând neliniște în rândul oamenilor. Pentru a se proteja, gospodinele obișnuiesc să ungă ferestrele și ușile cu usturoi, considerat un simbol al protecției împotriva răului.
În multe sate din România, usturoiul joacă un rol central în ritualurile de Sfântul Andrei. Pe lângă ungerea ferestrelor și ușilor, familiile adună usturoiul în mijlocul mesei și rostesc rugăciuni pentru sănătate și prosperitate. Uneori, usturoiul este păstrat peste an ca talisman protector.
Noaptea de Sfântul Andrei este considerată un moment prielnic pentru fetele nemăritate să-și afle ursitul. Una dintre metodele populare este folosirea unui fir de busuioc pus sub pernă. Se spune că, dacă fata visează un bărbat în această noapte, acela îi va fi soțul. Alte obiceiuri implică oglinda sau farfuria cu apă, folosite pentru a vedea chipul celui sortit.
Un alt obicei specific este semănatul grâului în ghivece sau farfurii, care simbolizează fertilitatea și prosperitatea. Grâul este plantat de copii sau de tineri, iar în funcție de cât de înalt și verde crește până la Anul Nou, se prevede norocul și rodnicia anului viitor.
Sfântul Andrei mai este cunoscut și sub numele de „Cel care îmblânzește lupii”. În credința populară, se spune că în această noapte lupii devin mai ageri și mai periculoși. Oamenii evită să meargă noaptea afară, crezând că sunt mai vulnerabili la atacurile acestora.
Dincolo de obiceiurile populare, Sfântul Andrei are o însemnătate profundă în creștinism, fiind unul dintre primii apostoli ai lui Iisus Hristos. Potrivit tradiției, Sfântul Andrei a adus creștinismul pe teritoriul actual al României, propovăduind Evanghelia în regiunea Dobrogei.
În zilele noastre, tradițiile de Sfântul Andrei sunt păstrate cu drag în mediul rural, dar și în orașe, unde obiceiurile sunt reinterpretate și adaptate. În școli și familii, copiii învață despre semnificația religioasă și culturală a acestei zile, iar sărbătoarea este un prilej de reuniune în jurul unor povești și obiceiuri străvechi.
Sfântul Andrei rămâne un simbol al identității și al credinței românești, un moment în care trecutul și prezentul se împletesc armonios. Respectarea acestor tradiții nu doar că ne ajută să ne conectăm cu rădăcinile noastre, ci și să păstrăm vie o moștenire culturală deosebită.
La mulți ani tuturor celor care poartă numele Sfântului Andrei!