Media

Mama lui Benone Sinulescu, într-o scrisoare către fiul său: „Caută-mă, nu mai pot de dor”

Benone Sinulescu este unul din cei mai mari artiști din România, care a bucurat genrații întregi cu melodiile sale. În spatele zâmbetului lui larg și al bucuriei sale pe care o emană sper public, se ascunde o dezămăgire cruntă.

Scrisoarea trimisă de mama lui după ce Benone a fugit de acasă să-și urmeze pasiunea

Părinții lui Benone Sinulescu nu au fost de acord cu dorința lui de a fi artist. I-au impus să dea la medicină, iar chemarea și pasiunea pentru muzica l-a făcut să fugă de acasă, pentru a veni la București să studieze Conservatorul.

Câțiva ani relațiile au fost ceva mai distante, dar niciodată Benone Sinulescu nu a uitat să-i respecte pe cei care i-au dat viață.

În vreme ce se afla în capitală, mama lui i-a trimis o scrisoare, pe care Benone Sinulescu a realizat o melodie. Care odată spune adevărul și ne amintește ce bine este să fim ințelepți.

EXCLUSIV: Scrisoarea primită de Benone Sinulescu de la mama lui

Ionică, nu sunt supărată,
Că doar eşti singurul meu fiu,
Nu ţi-am scris vreme-ndelungată,
Fiindcă adresa nu-ţi mai ştiu.

Sunt bine, inima adică
Mă supără din când în când,
Dar nu m-ar mai durea, Ionică,
De mi-ai trimite tu un rând.

Ionică! Ionică!
Băiatul meu cel bun,
Te aşteapt-o bătrânică
Departe, într-un cătun.
N-ai teamă şi n-ai grijă,
Că traiul mi-e uşor,
Ionică! Ionică!
Dar nu mai pot de dor!

Am recipisa telegramei
Trimisă-n Noaptea de Ajun.
Nu te-a găsit băiatul mamei
Şi-am vrut de taică-tu să-ţi spun.
S-a dus şi bietul moşulică,
Aşa a vrut soarta, mi l-a luat!
Pe tine te mai am, Ionică,
Dar tu eşti tare ocupat…

Ionică! Ionică!
Băiatul meu cel bun,
Te aşteapt-o bătrânică
Departe într-un cătun.
N-ai teamă şi n-ai grijă,
Că traiul mi-e uşor,
Ionică! Ionică!
Dar nu mai pot de dor!

Am tot ce-mi trebuie pe masă,
Şi n-am nevoie eu de bani,
De tine doar, să vii pe-acasă,
Că n-ai mai fost de şapte ani.

Aud că ai maşină mică.
E drept că drumu-i rău la noi,
Dar poţi să vii cu ea, Ionică!
Ţi-o spăl eu, mamă, de noroi.

Ionică! Ionică!
Băiatul meu cel bun,
Te aşteapt-o bătrânică
Departe, într-un cătun.
N-ai teamă şi n-ai grijă,
Că traiul mi-e uşor,
Ionică! Ionică!
Dar nu mai pot de dor!

Am fost la Bucureşti în vară,
Dar, unde să te pot găsi?
Şi am dormit o noapte-n gară,
Pân’ la un tren de-a doua zi.

Stau tot în casa noastră mică,
Şi singură mi-e tare greu.
Aş vrea să te mai văd, Ionică!
Pe urmă pot să plec şi eu!

Ionică! Ionică!
Băiatul meu cel bun,
Te aşteapt-o bătrânică
Departe, într-un cătun.
N-ai teamă şi n-ai grijă,
Că traiul mi-e uşor,
Ionică! Ionică!
Te-aşteapt-o bătrînică
Şi nu mai pot de dor!

Adrian Olănescu
Adrian Olănescu este jurnalist cu 14 ani exeperiență în domeniul social și eveniment. Și-a început cariera la Realitatea TV și mai apoi a lucrat la Știrile Pro TV. Dupa ani de televizune a trecut în jurnalismul online și a lucrat pentru mai multe site-uri din top 10 BRAT. De asemeena a condus 5 ani un site de lifestyle feminim care era pe primul loc în topul accesărilor.

Comments are closed.