Sfântul Teodor era originar din Galatia, dintr-un sat cu numele Sicheon. A trăit în vremea împăratului Iustinian cel Mare (527-565).
Era nelipsit de la slujbele bisericeşti, locul său predilect de rugăciune fiind la o biserică închinată Sfântului Mucenic Gheorghe, aflată în muntele din apropierea cetăţii.
A îmbrăcat haina monahală când se afla în pelerinaj la Ierusalim şi vizita mănăstirile din împrejurimi, deşi cu felul vieţii era de mult călugăr.
Întors acasă, s-a instalat din nou în apropierea bisericii Sfântului Gheorghe. A fost înzestrat cu darul vindecării minunate, al clarviziunii şi al rugăciunii neîncetate. Strângându-se în jurul său tot mai mulţi ucenici, Sfântul Teodor a construit o mănăstire închinată patronului său spiritual, Sfântului Gheorghe.
După moartea episcopului Timotei al Anastasiopolei, a fost ales episcop al acestei cetăţii, demnitate din care s-a retras mai apoi. Şi-a sfârşit viaţa în mănăstirea pe care a zidit-o, la o vârstă înaintată, scrie Agerpres.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Teodor Sicheotul, sărbătorit pe 22 aprilie în calendarul creștin
Soarele Cel Înțelegător pe tine, înțelepte, te-a arătat stea de Dumnezeu luminată spre întărirea Bisericii, care trimiți totdeauna razele minunilor și risipești negura patimilor.
Din pântecele maicii tale, cuvioase, sfințindu-te Făcătorul, ca și pe Proorocul Ieremia odinioară, te-a făcut vas de bună trebuință Duhului, care gonești duhurile cele viclene, Sfinte Părinte Teodor.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Cunoscând Hristos mai înainte inima ta, Părinte Teodor, ungându-te cu ungere proorocească, ca pe Samuil odinioară, te-a arătat prooroc, de vedeai prin Dumnezeiescul Duh cele de departe, ca și cum ar fi de față.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Strugurele Cel Nelucrat a înflorit în pântecele tău Maică Fecioară, izvorând dulceață de iertare și de veselie tuturor, celor ce ți-au pierdut firea de amețeala suferințelor, Preacurată.