Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică îl sărbătoresc pe 23 aprilie pe Sfântul Gheorghe, purtătorul de biruinţă. Obiceiurile și tradițiile bine înrădăcinate sunt specifice acestei zile de care sunt legate și câteva superstiții.
Considerat cavaler al creștinătății, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este printre puținii sfinți al căror trup nu a fost împărțit, după moartea sa, în moaște în lumea întreagă, explică cercetătorul etnografic Sorin Mazilescu.
Cel care avea să devină marele mucenic Gheorghe a trăit în vremea împăratului Dioclețian (secolul al IV-lea) și, în viața lumească, a fost mare demnitar în armata romană.„Cei care îndrăzneau în acea vreme să mărturisească faptul că sunt creștini, plăteau cu propria viață. Asta s-a întâmplat și cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, care, în numele credinței, a fost decapitat la 23 aprilie 304!.Imediat după martiriu, oamenii susțin că au asistat la o serie de fapte inexplicabile cu privire la sângele, hainele și trupul său. Ca prin minune, bolnavii erau vindecați, necredincioșii se creștinau, îngenunchând în locul în care era înhumat Sfântul, iar un mort ar fi căpătat din nou viață”, spune, pe Facebook, Sorin Mazilescu, conferentiar universitar doctor la Universitatea din Pitesti.
Icoanele îl înfăţişează pe Sfântul Gheorghe pe un cal alb, simbol al purităţii, în uniformă militară, străpungând cu suliţa un balaur. I se mai spune purtător de biruinţă.
„Potrivit calendarului popular ziua Sfântului Gheorghe marchează începutul anului pastoral. Sfântul Gheorghe este, potrivit canoanelor Bisericii, cel de-al doilea stâlp calendaristic, alături de Sfântul Dumitru.mÎn calendarul popular, Sfântul Gheorghe sau Sân-George este considerat zeu al vegetației, protector al naturii înverzite, al vitelor și al oilor. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este, alături de Sfântul Dumitru – Sâmedru -, al doilea stâlp calendaristic, iar între cele două divinități există o înțelegere cosmică”, arată cercetătorul argeșean.
Credințe, tradiții și obiceiuri de Sfântul Gheorghe
Se spune că atunci când se aud primele broaște cântând, Sfântul Gheorghe ia cheile de la Sfântul Dumitru pentru a deschide drumul naturii spre viață, el fiind considerat cel care înverzește întreaga natură și care închide anotimpul friguros.
Din bătrâni se spune că ziua Sfântului Gheorghe marchează începutul anului pastoral. De aceea, marea sărbătoare este strâns legată de o serie de tradiții și obiceiuri.
Crenguţe de fag sau salcie, puse la porți
La sate, de sărbătoarea Sfântului Gheorghe, oamenii pun la porţi crenguţe de fag, dar și brazde cu iarbă verde sau smocuri de iarbă în stâlpii de susţinere ai porţilor.
În unele sate se mai păstrează obiceiul împodobirii stâlpilor de la poartă cu ramuri de salcie înmugurită şi cu flori galbene de primăvară, înfipte în brazde înverzite.
Și nu sunt singurele crenguțe folosite în această zi:
„Crenguțe de leuștean sunt puse la intrarea în grajduri pentru ca animalele să fie ferite de farmece, vrăjitorii și boli. La ţară, se credea că prin acest ritual oamenii, vitele şi semănăturile erau protejate de spirite rele, care ar cutreiera pământul la începutul anului pastoral”.
Pentru ca membrii familiei să fie protejaţi de junghiuri rele şi de boli necruţătoare trec prin fumul şi flăcările unui foc aprins, iar vitele şi casele se afumă, la rândul lor, cu tămâie.
„Tradiția populară spune că de Sfântul Gheorghe ard comorile pământului și doar în zi de sărbătoare pot fi văzute. De aceea, cei care le caută nu trebuie să scoată niciun cuvânt pentru a le putea descoperi ca nu cumva ca duhul comorii să-i amuțească”, arată Sorin Mazilescu.
Chipul ursitului oglindit într-un vas cu apă
Există credința că, de Sfântul Gheorghe, fetele nemăritate pot vedea chipul alesului ca prin miracol.
„Din bătrâni se spune că, de această mare sărbătoare, fetele, care vor să se mărite, pot vedea chipul ursitului oglindit într-un vas cu apă de ivzor din care nu a bătut nimeni și dacă stau goale între lumânări aprinse, așezate în formă de cruce”, mai precizează cercetătorul.
Ce să eviți ca să nu fii somnoros tot anul și de ce să te lași urzicat
De Sfântul Gheorghe, nimeni nu are voie să doarmă. Se crede că acela care nu respectă datina va fi somnoros tot anul.
Un obicei practicat de tineri de sfântul Gheorghe este urzicatu:
„Ei se ating, pe furiș, cu tulpini de urzică peste părțile neacoperite ale corpului. Astfel, speră că vor fi mai ageri, mai harnici și mai sănătoși tot restul anului”.
Un alt obicei care are la bază o superstiție este ca, în ziua de Sfântul Gheorghe, înainte de răsăritul soarelui, oamenii să se scalde într-o apă curgătoare pentru a fi sănătoși și pentru a spăla toate relele.
Se mai spune că de Sfântul Gheorghe e bine să dai de pomană lapte, brânză și caș.
Puterile buruienilor de leac culese de Sfântul Gheorghe
Există credința populară că busuiocul semănat chiar înainte de răsăritul soarelui este „bun pentru cinste”. Se mai spune că acela care se spală cu roua de pe el va fi cinstit de toată lumea.
„De Sfântul Gheorghe, se adună de pe câmp tot felul de buruieni de leac și, pentru a se proteja de farmece, oamenii trebuie să se cântărească pentru a fi sănătoși tot anul”, mai consemnează cercetătorul etnografic.
Din bătrâni se spune că, dacă de Sângiorz plouă, atunci se va face fân și grâu.