In cazul persoanelor cu diabet, nivelul zaharului din sange (glicemie) poate fi constant mare. Odata cu trecerea timpului, acest lucru poate provoca daune suplimentare organismului.
Care sunt valorile ridicate ale zaharului din sange? Si de ce este atat de rea glicemia mare pentru organism? Ce inseamna o glicemie normala?
Glicemie normala – valori
Un om sanatos care nu a mancat timp de cel putin 8 ore ar trebui sa aiba sub 100 mg / dL. De asemenea, ar trebui sa aiba mai putin de 140 mg / dL la 2 ore dupa masa.
Glicemie normala in functie de perioada zilei
In timpul zilei, glicemia tinde sa atinga cel mai mic nivel chiar inainte de mese. Pentru majoritatea persoanelor care nu sufera de diabet, nivelul zaharului din sange inainte de mese variaza intre 70 si 80 mg / dL. In cazul anumitor oameni, valoarea normala este 60, in timp ce pentru altele este 90.
Ce inseamna, mai exact, un nivel scazut de glicemie?
Un nivel scazut al glicemiei variaza, de asemenea, foarte mult. In cazul multor oameni, glicemia nu scade niciodata sub 60, chiar daca nu mananca pentru un timp mai indelungat. In cazul persoanelor care urmeaza o anumita dieta sau care nu mananca nimic timp de aproximativ 16 ore (concept cunoscut sub denumirea de ”fasting”), ficatul mentine o glicemie normala transformand grasimile in zahar. In cazul altor persoane, insa, nivelul poate scadea ceva mai mult.
Glicemia reprezinta concentratia de zahar (glucoza serica) din sange. In Romania, glicemia este exprimata in miligrame pe decilitru (mg / dl), in timp ce in multe tari europene, este masurata in milimoli pe decilitru (mmol / dl).
Glicemia se numara printre cei mai importanti parametri sanguini care trebuie masurati, deoarece un nivel anormal poate provoca probleme grave de sanatate.
Controlul glicemic poate fi realizat prin mai multe mecanisme fiziologice. Nivelul zaharului din sange poate fluctua in urma acestor procese care se produc in organism:
Nivelul zaharului din sange atinge, de obicei, cel mai scazut punct de dimineata, dupa o noapte de somn si, prin urmare, dupa mai multe ore fara mancare.
Dupa masa, nivelul glicemic creste pe masura ce glucidele sunt descompuse in zaharuri mai simple, cum ar fi glucoza, si sunt absorbite din intestin in sange.
Nivelul glicemiei se reduce dupa ce facem exercitii fizice intense, pentru ca organismul foloseste zaharul din sange ca sursa de energie pentru activitatea musculara.
Consumul de zahar din sange este influentat si de temperaturile extrem de reci. Mai precis, frigul poate determina reducerea nivelului de glicemie.
De asemenea, nivelul de glicemie este influentat si de gluconeogeneza, un proces in care glucoza este produsa din surse non-glucidice, cum ar fi glicerolul, acizii grasi si aminoacizii glucogeni.
In urma unui alt proces biochimic numit glicogenoliza, glicogenul din ficat este transformat in glucoza, care este eliberata apoi in sange.
Glicemia este unul dintre cei mai importanti parametri in homeostazie, deoarece glucoza este utilizata pentru a produce si furniza energia metabolica necesara pentru multe functii celulare. Glicemia este reglata cu ajutorul mai multor hormoni importanti. Principalul hormon este insulina. Aceasta asigura absorbtia glucozei din celule atunci cand nivelul acesteia este ridicat. Un alt hormon cunoscut este glucagonul. Acesta are efectul opus si creste nivelul glicemiei atunci cand acesta este prea mic. Glucagonul asigura transformarea glicogenului din ficat in glucoza, care apoi este eliberata in sange. De asemenea, nivelul zaharului din sange poate creste si in urma administrarii de epinefrina, glucocorticoizi si steroizi.
Cromul contribuie la metabolismul normal al macronutrientilor si la mentinerea concentratiilor normale ale glucozei din sange. Zincul si extractul din frunze de Dud-alb contribuie la metabolismul normal al carbohidratilor. Extractele de Scortisoara si de Gymnema Sylvestre sustin o glicemie normala.
Ce trebuie sa stiti despre glucoza?
Glucoza este cel mai simplu dintre carbohidrati, fiind un monozaharid. Monozaharidele sunt cele mai simple zaharide. Glucoza nu este, insa, singurul monozaharid, in aceasta categorie intrand si fructoza, riboza si galactoza.
Glucoza, alaturi de grasimi, se numara printre principalele surse de energie ale organismului, sub forma de carbohidrati. Oamenii isi iau cantitatea de glucoza din fructe, paine, legume si lactate. Organismul are nevoie de alimente pentru a produce energia atat de necesara pentru a ramane in viata.
La fel ca multe alte lucruri, glucoza este esentiala pentru organism, insa trebuie sa existe la un nivel moderat in sange. Daca glucoza se afla la un nivel nesanatos sau scapat de sub control, organismul se poate confrunta cu probleme permanente si grave.
Cum este procesata glucoza de catre organism?
Intr-o situatie ideala, corpul proceseaza glucoza de mai multe ori pe zi. In timp ce mancam, organismul incepe imediat sa lucreze pentru a descompune glucoza. Procesarea alimentelor este facuta de enzime, cu ajutorul pancreasului. Pancreasul produce hormoni, cum ar fi insulina, fiind un organ cheie in procesul de descompunere a glucozei. Cand mancam, corpul ii transmite pancreasului ca trebuie sa elibereze insulina pentru a aduce zaharul din sange la un nivel normal.
In unele cazuri, insa, pancreasul nu functioneaza la parametri optimi. Una dintre cauzele diabetului este incapacitatea pancreasului de a produce insulina asa cum ar trebui. In acest caz, pentru a procesa si echilibra nivelul glucozei din organism, oamenii au nevoie de ajutor din exterior, cum ar fi injectiile cu insulina.
O alta cauza a diabetului este rezistenta la insulina, mai precis incapacitatea celulelor de a raspunde la insulina. In acest caz, ficatul nu recunoaste insulina din organism si continua sa elibereze cantitati inadecvate de glucoza. Ficatul este, de asemenea, o parte componenta importanta in procesul de mentinere sub control a zaharului, deoarece ajuta la depozitarea glucozei si, in plus, produce glucoza atunci cand este necesar.
In cazul in care organismul nu produce suficienta insulina, acest lucru poate duce la eliberarea acizilor grasi liberi din depozitele de grasimi. Acest proces poate provoca dezvoltarea afectiunii numite cetoacidoza. In cantitati mari, cetonele, care sunt reziduuri produse de ficat in momentul descompunerii grasimilor, pot fi toxice.