Ce este sistemul digestiv și din ce este compus. Sistemul digestiv este un ansamblu de organe responsabile pentru digestia și absorbția alimentelor.
Funcția principală a acestui sistem este de a descompune alimentele în substanțe nutritive care pot fi absorbite în sânge și folosite de organism pentru energie, creștere și reparații.
Sistemul digestiv uman este format în primul rând din tractul digestiv, sau din seria de structuri și organe prin care alimentele și lichidele trec în timpul procesării lor în forme care pot fi absorbite în fluxul sanguin. Pe lângă tractul digestiv se mai compune din ficat, pancreas și vezica biliară. Tractul gastro-intestinal este o serie de organe goale unite într-un tub lung, răsucit de la gură la anus. Organele goale care alcătuiesc tractul gastro-intestinal sunt gura, esofagul, stomacul, intestinul subțire, intestinul gros și anusul. Ficatul, pancreasul și vezica biliară sunt organele solide ale sistemului digestiv.
Sistemul este format și din structurile prin care trec deșeurile în procesul de eliminare și din organe care aduc sucuri necesare procesului digestiv. Intestinul subțire are trei părți. Prima parte se numește duoden. Jejunul este la mijloc, iar ileonul este la capăt. Intestinul gros include apendicele, cecumul, colonul și rectul. Apendicele este o pungă în formă de deget atașată de cecum. Cecumul este prima parte a intestinului gros. Colonul este următorul. Rectul este capătul intestinului gros.
Pentru a funcționa corect, corpul uman are nevoie de nutrienți. Unii astfel de nutrienți servesc drept materii prime pentru sinteza materialelor celulare, în timp ce alții ajută la reglarea reacțiilor chimice sau, la oxidare, produc energie. Mulți nutrienți, totuși, sunt într-o formă care nu este adecvată pentru utilizarea imediată de către organism; pentru a fi utile, trebuie să sufere modificări fizice și chimice, care sunt facilitate de digestie.
Bolile gastrointestinale sunt afecțiuni care afectează oricare parte a sistemului digestiv, de la gură până la anus. Aceste afecțiuni pot varia de la inflamații ușoare la probleme grave care necesită intervenție medicală.
În general, acestea sunt împărțite în două grupe principale: funcționale și structurale. În cazul bolilor funcționale, structura tractului digestiv arată normal, dar problemele de motilitate sunt relevate în investigațiile medicale. Există diverse probleme și semne, inclusiv balonare, constipație, diaree, gaze, sindrom de colon iritabil, greață și otrăvire, precum și boala de reflux gastroesofagian necomplicată. În cazul celor structurale, se observă atât perspectiva anormală, cât și motilitatea. Bolile gastrointestinale structurale implică pancreatită acută și cronică, diferite forme de hepatită, inclusiv cele virale și autoimune, boala ulcerului peptic gastric și duodenal și colelitiaza cu complicațiile lor, BRGE complicată (inclusiv esofagul Barrett și stricturi esofagiene), precum și neoplasme benigne și maligne. , boala diverticulară, hemoroizi și boli inflamatorii intestinale (IBD), inclusiv boala Crohn (CD) și colita ulceroasă.
Bolile gastrointestinale pot fi declanșate sau agravate de o varietate de factori. Acești factori pot fi legați de stilul de viață, dietă, predispoziție genetică, infecții, medicamente sau alte afecțiuni.
Alimente picante, grase sau acide pot irita mucoasa stomacului și a esofagului, agravând afecțiuni precum refluxul gastroesofagian și ulcerele.
Consumul excesiv de alcool poate provoca iritații ale mucoasei gastrointestinale, ducând la gastrită, ulcere sau pancreatită. Consumul ridicat de cafeină poate relaxa sfincterul esofagian inferior, contribuind la refluxul gastroesofagian.
O dietă săracă în fibre poate cauza constipație și poate contribui la apariția diverticulilor în colon. Consumul excesiv de zahăr și alimente procesate poate afecta microbiomul intestinal, crescând riscul de sindrom de colon iritabil și alte tulburări digestive.
Stresul poate afecta motilitatea intestinală și secreția de acid gastric, agravând afecțiuni precum sindromul de colon iritabil sau ulcerul gastric. Fumatul poate crește riscul de reflux gastroesofagian, ulcere și boli inflamatorii intestinale. De asemenea, fumatul este un factor de risc pentru cancerul de stomac și pancreas.
Unii oameni au o predispoziție genetică la anumite boli gastrointestinale, cum ar fi boala celiacă, boala inflamatorie intestinală (boala Crohn și colita ulcerativă) sau sindromul de colon iritabil.
Infecția cu Helicobacter pylori este asociată cu apariția ulcerelor gastrice și duodenale și poate crește riscul de cancer gastric.
Consumul prelungit de AINS, cum ar fi ibuprofenul sau aspirina, poate irita mucoasa stomacului, ducând la ulcere și gastrită.
Diabetul poate afecta motilitatea gastrointestinală, conducând la gastropareză (încetinirea golirii stomacului) și alte probleme digestive.
Bolile autoimune, cum ar fi boala celiacă și boala Crohn, sunt declanșate de răspunsuri imune anormale în tractul gastrointestinal.
Igiena precară poate crește riscul de infecții gastrointestinale, în special în zonele cu acces limitat la apă potabilă și igienă.
Odată cu înaintarea în vârstă, motilitatea intestinală poate scădea, iar riscul de afecțiuni precum diverticuloza sau constipația poate crește.
Cele mai frecvente boli gastrointestinale includ o varietate de afecțiuni care afectează diferite părți ale tractului digestiv. Acestea pot varia în severitate și pot afecta indivizi de toate vârstele.
Aceste boli gastrointestinale pot afecta calitatea vieții și, în unele cazuri, pot avea complicații grave. Este important ca persoanele care prezintă simptome persistente sau severe să consulte un medic pentru diagnostic și tratament adecvat.
Una dintre cele mai frecvente boli gastrointestinale este reprezentată de boala celiacă. Aceasta este o afecțiune autoimună cronică în care sistemul imunitar al organismului atacă țesuturile intestinului subțire ca răspuns la consumul de gluten, o proteină găsită în grâu, orz și secară. Această atacare a țesuturilor intestinului subțire duce la inflamație și deteriorare a mucoasei intestinale, afectând absorbția nutrienților și provocând o serie de simptome. Boala celiacă are o componentă genetică puternică. Majoritatea persoanelor cu boală celiacă au anumite gene specifice, HLA-DQ2 sau HLA-DQ8, care sunt necesare pentru dezvoltarea afecțiunii. Simptomele bolii celiace pot varia de la ușoare la severe și pot afecta diferite sisteme ale organismului. Acestea includ: diarree cronică, durere abdominală și crampe, balonare și flatulență, constipație.
Dar haideți să vedem în continuare și alte boli gastrointestinale cu frecvență ridicată.
Boala de reflux gastroesofagian (GERD) este o afecțiune cronică în care conținutul stomacului, inclusiv acidul gastric, se deplasează înapoi în esofag. Acest reflux poate provoca simptome neplăcute și poate duce la complicații pe termen lung dacă nu este tratat corespunzător.
Sfincterul esofagian inferior este un inel muscular care separă esofagul de stomac. În mod normal, se deschide pentru a permite alimentelor să treacă în stomac și se închide pentru a preveni refluxul. În BRGE, acesta poate fi slăbit sau se poate deschide în momente nepotrivite, permițând acidului să revină în esofag.
Hernia hiatală este o altă cauză posibilă pentru BRGE. Aceasta apare când o parte a stomacului împinge în sus prin diafragmă, ceea ce poate afecta funcția SEI și poate favoriza refluxul.
Factorii alimentari și stilul de viață sunt factori declanșatori importanți pentru BRGE.
Simptomele cele mai des întâlnite sunt arsuri la stomac, regurgitare, dificultăți la înghițire (disfagie), dureri în piept, tuse cronică, răgușeală, sau dureri în gât, senzație de nod în gât
Diagnosticare se face prin endoscopia superioară, pH-metria esofagiană, manometria esofagiană, radiografia cu bariu.
Tratamentul implică schimbări ale stilului de viață, renunțarea la fumat, medicație, sau în cazurile severe intervenție chirurgicală.
Stomatita este o inflamație a mucoasei cavității bucale, care poate afecta buzele, obrajii, gingiile, limba și cerul gurii. Aceasta poate fi dureroasă și poate face dificilă alimentația, vorbitul sau igiena orală. Există mai multe tipuri de stomatită, fiecare având cauze și caracteristici specifice.
Stomatita aftoasă este cea mai frecventă formă de stomatită, fiind caracterizată prin ulcerații mici, rotunde sau ovale, albe sau galbene, cu margini roșii.
Cauzele nu sunt pe deplin înțelese, dar se crede că implică factori genetici, stres, leziuni la nivelul gurii, deficiențe nutriționale (de exemplu, vitamina B12, zinc, acid folic), alergii alimentare sau tulburări autoimune.
Simptomele ce pot să apară sunt dureri la nivelul gurii, în special în timpul alimentației sau vorbitului.
Pe lângă stomatita aftoasă, mai pot să apară stomatita herpetică (Herpes Oral), stomatita protetică (mai frecventă la persoanele care poartă proteze dentare, la sugari, la cei cu un sistem imunitar slăbit sau la cei care iau antibiotice sau corticosteroizi), stomatita alergică sau de contact, stomatita angulară (inflamație la colțurile gurii, care poate fi cauzată de infecții fungice sau bacteriene, deficiențe nutriționale, cum ar fi fierul sau vitaminele B, salivație excesivă sau uscăciunea buzelor).
Tratamentul stomatitei depinde de cauza sa:
Gastrita este inflamația mucoasei stomacului, care poate fi acută (apare brusc și pentru o perioadă scurtă) sau cronică (persistă pentru o perioadă îndelungată). Această afecțiune poate fi cauzată de o varietate de factori și poate duce la simptome precum dureri abdominale, greață și senzație de arsură la nivelul stomacului.
Infectia cu Helicobacter pylori este una dintre cele mai frecvente cauze ale gastritei cronice.
Poate duce la ulcer peptic și, în cazuri severe, poate crește riscul de cancer gastric.
Medicamente precum aspirina, ibuprofenul și naproxenul pot irita și inflama mucoasa stomacului, mai ales când sunt luate în doze mari sau pe termen lung.
Stresul sever, atât fizic (din cauza intervențiilor chirurgicale majore, arsurilor sau infecțiilor severe), cât și psihic, poate contribui la dezvoltarea gastritei.
Durere sau disconfort abdominal sunt adesea descrise ca o senzație de arsură sau durere surdă în partea superioară a abdomenului, mai ales după masă.
Greața persistentă sau vărsăturile, care pot conține sânge sau aspect de „zaț de cafea” în cazuri severe sunt prezente și ele.
Alte simptome ale gastritei includ balonarea, pierderea poftei de mâncare, indigestia, un scaun negru.
Diagnosticul se stabilește în urma anamnezei și examenului fizic, a unei endoscopii, după efectuarea testelor de laborator sau a unei radiografii cu bariu.
Tratamentul gastritei depinde de cauza și severitatea simptomelor și poate să includă:
Ulcerul gastric și ulcerul duodenal, împreună denumite ulcere peptice, reprezintă leziuni sau răni deschise care apar pe mucoasa stomacului sau a primei porțiuni a intestinului subțire (duoden). Aceste ulcere apar atunci când există un dezechilibru între factorii care protejează mucoasa și factorii care o pot deteriora, cum ar fi acidul gastric.
Infecția cu Helicobacter pylori este una dintre cele mai frecvente cauze ale ulcerelor peptice.
Medicamente precum ibuprofen, aspirină și naproxen pot afecta bariera protectoare a mucoasei stomacului și duodenului, crescând riscul de ulcerații. Hipersecreția de acid gastric, care poate apărea în unele afecțiuni precum sindromul Zollinger-Ellison, poate duce la apariția ulcerelor.
Durerea este principalul simptom al ulcerului și poate fi descrisă ca o senzație de arsură sau crampă în partea superioară a abdomenului. Aceasta poate fi ameliorată temporar de consumul de alimente sau antiacide și poate reapărea la câteva ore după masă.
Pe lângă durere, persoanele care suferă de ulcer mai pot resimți balonare și senzație de sațietate precoce, greață sau vărsături, pierderea poftei de mâncare și scădere în greutate, sângerare.
Complicații:
Endoscopie digestivă superioară (EGDS) este metoda principală de diagnostic pentru ulcere.
Testele pentru H. pylori pot include testul de respirație cu uree, testele de antigen în scaun sau biopsie în timpul endoscopiei.
Tratamentul ulcerelor include inhibitori ai pompei de protoni, blocanți H2, antiacide și protectoare ale mucoasei, antibiotice, prostaglandine sintetice și schimbări ale stilului de viață
Constipația este o afecțiune caracterizată prin dificultatea de a avea mișcări intestinale regulate sau prin eliminarea scaunelor uscate și tari. Aceasta poate varia de la o problemă ocazională la o afecțiune cronică și este una dintre cele mai comune tulburări digestive.
Fibrele alimentare, găsite în fructe, legume și cereale integrale, sunt esențiale pentru menținerea mișcărilor intestinale regulate. O dietă săracă în fibre poate duce la scaune tari și constipație. Consumul inadecvat de apă și lichide poate duce la deshidratarea scaunelor, făcându-le mai greu de eliminat. Activitatea fizică regulată stimulează contracțiile musculare din intestin. Lipsa exercițiilor fizice poate încetini tranzitul intestinal. Ignorarea nevoii de a defeca sau amânarea mersului la toaletă poate duce la absorbția excesivă de apă din scaun, făcându-l mai tare și mai dificil de eliminat.
Simptomele prezente în această afecțiune sunt:
Tratamentul include
Sindromul colonului iritabil (SCI) este o tulburare funcțională a tractului gastrointestinal, caracterizată prin durere abdominală, balonare și modificări ale tranzitului intestinal, fără o cauză organică evidentă. SCI este o afecțiune cronică, cu perioade de ameliorare și exacerbare, și poate afecta semnificativ calitatea vieții.
Cauza exactă a sindromului colonului iritabil nu este cunoscută, însă există mai mulți factori care pot contribui la dezvoltarea acestei afecțiuni: anomalii ale motilității intestinale, hipersenzitivitate viscerală, disfuncție a axei creier-intestin, inflamație și infecție, dezechilibrele în flora bacteriană, factori psihologici, factori genetici.
Simptomele SCI variază de la o persoană la alta și pot include:
Diagnosticul SCI se bazează pe criterii clinice și excluderea altor afecțiuni. Criteriile de la Roma IV sunt adesea folosite pentru diagnosticare. Testele suplimentare, cum ar fi analizele de sânge, teste de scaun, colonoscopia sau sigmoidoscopia, pot fi efectuate pentru a exclude alte afecțiuni, cum ar fi boala inflamatorie intestinală, celiacia sau cancerul colorectal.
Tratamentul SCI este personalizat și vizează ameliorarea simptomelor. El include:
Hemoroizii sunt vene umflate și inflamate în zona rectală sau anală, care pot provoca disconfort, durere și alte simptome neplăcute. Aceste vene sunt similare cu varicele care apar în alte părți ale corpului, dar se găsesc în zona inferioară a rectului și anusului.
Hemoroizi interni se formează în interiorul rectului, deasupra liniei dentate. De obicei, sunt acoperiți de mucoasa rectală și nu sunt vizibili sau dureroși decât dacă prolapsează (ies în afară).
Hemoroizi externi se formează sub pielea din jurul anusului, în zona inferioară a canalului anal, unde sunt acoperiți de pielea sensibilă.
Hemoroizi trombozați sunt hemoroizi externi care se formează cu cheaguri de sânge în interiorul lor. Aceștia pot fi extrem de dureroși și pot cauza umflături și modificări de culoare ale pielii în zona afectată.
Cauzele principale ale formării hemoroizilor sunt presiune crescută în zona rectală, constipație cronică, diaree cronică, efort fizic excesiv, graviditate, stil de viață sedentar.
Simptomele includ:
Diagnosticul se compune din următoarele etape:
Pentru tratarea hemoroizilor, indiferent de tipul lor se impun următoarele măsuri:
Menținerea unei sănătăți digestive optime este esențială pentru bunăstarea generală și poate preveni multe probleme gastrointestinale.
Includeți alimente bogate în fibre, cum ar fi fructe, legume, cereale integrale și leguminoase. Fibrele ajută la menținerea mișcărilor intestinale regulate și la prevenirea constipației.
Optați pentru grăsimi nesaturate, cum ar fi cele găsite în avocado, nuci, semințe și uleiuri vegetale. Reduceți consumul de grăsimi saturate și trans, care pot contribui la probleme digestive.
Alimentele care conțin probiotice, cum ar fi iaurtul, kefirul și murăturile fermentate, pot sprijini o floră intestinală sănătoasă.
Menținerea unei hidratări adecvate este esențială pentru digestie și prevenirea constipației. Consumați 8 pahare de apă pe zi sau mai mult, în funcție de nevoile individuale și activitatea fizică.
Exercițiile fizice regulate, cum ar fi mersul pe jos, joggingul sau înotul, pot stimula motilitatea intestinală și pot ajuta la prevenirea problemelor digestive.
Stresul poate afecta negativ digestia. Încercați tehnici de relaxare, cum ar fi meditația, yoga sau respirația profundă, pentru a reduce nivelul de stres.
Nu amânați mersul la toaletă atunci când simțiți nevoia. Ignorarea acestei nevoi poate duce la constipație și alte probleme digestive.
Unele persoane pot avea intoleranțe sau sensibilități alimentare (de exemplu, lactoză, gluten). Identificați și evitați alimentele care vă cauzează disconfort sau probleme digestive.
Vizitele periodice la medic și examinările de rutină pot ajuta la detectarea timpurie a problemelor digestive.
Cereți ajutor pentru simptome persistente: Dacă aveți simptome persistente, cum ar fi dureri abdominale, balonare, schimbări în obiceiurile intestinale sau sângerări, consultați un medic pentru evaluare și tratament adecvat.
Consumul excesiv de alcool poate irita mucoasa gastrică și poate contribui la probleme digestive.
Adoptând aceste practici, puteți sprijini o sănătate digestivă optimă și puteți preveni multe probleme gastrointestinale. Dacă aveți preocupări sau simptome persistente, consultați un medic pentru un plan de tratament personalizat.
Sursa foto: Shutterstock