Știri

Gonoreea, o boală cu transmitere sexuală mai frecvent întâlnită decât se crede

Gonoreea, cunoscută și sub numele de „blenoragie” sau „uretrită gonococică”, este o infecție cu transmitere sexuală (ITS) cauzată de bacteria Neisseria gonorrhoeae. Această bacterie poate infecta tractul genital, anusul, gura și alte zone umede ale corpului unde pot apărea secreții mucoase.

Neisseria gonorrhoeae este a doua cea mai frecventă cauză bacteriană a infecțiilor cu transmitere sexuală (ITS) în America de Nord, după Chlamydia trachomatis. La nivel global, infecțiile gonococice sunt acum o problemă urgentă, deoarece N. gonorrhoeae este capabilă să dezvolte rapid rezistență la mai multe clase de antibiotice.

O boală străveche, cu referințe biblice (Biblia ebraică; Leviticul 15:1-3), gonoreea are multe referințe în argou, inclusiv „ the clap”, care probabil derivă din numele străvechiului cartier roșu parizian Les Clapiers.

Agentul patogen obligatoriu N. gonorrhoeae infectează numai oamenii și cel mai frecvent se manifestă ca uretrita la bărbați și cervicita la femei. Agenții patogeni obligatorii sunt bacterii care trebuie sa manifeste boala pentru a facilita transmiterea de la o gazdă la alta. Pentru a supraviețui, aceste bacterii trebuie să infecteze o gazdă și nu pot supraviețui în afara unei gazde. Infecțiile urogenitale gonoreice nediagnosticate și/sau netratate pot urca prin tractul urogenital superior și pot cauza multe complicații grave de reproducere, cel mai frecvent, dar nu exclusiv, la femei, cum ar fi endometrita, boala inflamatorie pelvină, infertilitatea și/sau morbiditatea care pune viața în pericol prin sarcina ectopică.

Cauzele gonoreei

Gonoreea este cauzată de infecția cu bacteria Neisseria gonorrhoeae. Această bacterie este extrem de contagioasă și poate fi transmisă de la o persoană infectată la alta, prin contactul sexual, inclusiv sex vaginal, anal sau oral, cu o persoană infectată. Există mai multe modalități prin care se poate răspândi gonoreea:

  • Contactul sexual: Gonoreea este cel mai frecvent transmisă prin contactul sexual. Persoanele care au relații sexuale neprotejate cu un partener infectat sunt expuse la riscul de a contracta infecția.
  • De la mamă la copil: O mamă infectată cu gonoree poate transmite infecția la nou-născut în timpul nașterii, cauzând o infecție oculară la copil. Această formă de infecție cu gonoree se numește conjunctivită gonococică.
  • Contactul cu zonele infectate: De asemenea, gonoreea se poate răspândi prin contactul direct cu zonele infectate ale corpului, cum ar fi gura, gâtul, anusul sau organele genitale ale unei persoane infectate. Cu toate acestea, aceasta este mai puțin comună decât transmiterea sexuală.
  • Obiecte contaminate: Chiar dacă este mai rar, gonoreea poate fi răspândită prin intermediul obiectelor sau suprafețelor contaminate cu secreții infectate, iar apoi o persoană să atingă aceste suprafețe și să-și atingă apoi ochii, gura sau organele genitale.

Simptomele gonoreei

Gonoreea poate avea o varietate de simptome sau să fie complet asimptomatică (fără simptome). Simptomele pot varia de la o persoană la alta și pot afecta atât bărbații, cât și femeile. Iată câteva dintre simptomele comune ale gonoreei:

La bărbați

Una dintre cele mai frecvente manifestări ale gonoreei la bărbați este descărcarea de puroi sau secreții din penis. Aceasta poate fi albicioasă, galbenă sau verde și poate avea un miros neplăcut.

Infecția gonococică poate provoca o senzație de arsură sau durere la urinare.

Uneori, gonoreea poate duce la umflarea și sensibilitatea testiculelor.

La femei

Gonoreea poate provoca o descărcare vaginală anormală, care poate fi albicioasă, galbenă sau verde și poate avea un miros neplăcut.

Infecția gonococică poate cauza durere sau arsură la urinare, asemănătoare cu ceea ce pot experimenta bărbații.

Unele femei pot dezvolta dureri în zona pelviană sau în partea inferioară a abdomenului. Această durere poate fi cauzată de o complicație a gonoreei numită boala inflamatorie pelviană (BIP).

Gonoreea poate determina sângerări vaginale anormale între perioadele menstruale sau după actul sexual.

Atât la bărbați, cât și la femei

Multe persoane infectate cu gonoree pot să nu prezinte niciun simptom. Aceasta este o problemă semnificativă, deoarece persoanele asimptomatice pot rămâne netratate și pot răspândi infecția altor persoane.

Este important de menționat că simptomele gonoreei pot să apară la câteva zile după expunerea la bacterie sau pot să apară în câteva săptămâni. Dacă aveți oricare dintre simptomele de mai sus sau bănuiți că ați putea avea o infecție cu gonoree, este esențial să căutați asistență medicală și să vă efectuați un test pentru infecție. Gonoreea se tratează cu antibiotice, iar tratamentul precoce este important pentru prevenirea complicațiilor și pentru oprirea răspândirii infecției.

Diagnostic

Diagnosticul gonoreei implică, de obicei, o combinație de istoric medical, examen clinic și teste de laborator.

Medicul va începe prin discutarea simptomelor și a istoricului medical cu pacientul. Este important să comunicați deschis orice simptome sau expunere recentă la un partener sexual infectat.

Medicul va efectua un examen clinic pentru a verifica prezența unor semne fizice ale infecției, cum ar fi descărcarea genitală sau alte semne de iritație sau inflamație în zona genitală sau în alte zone afectate.

Pentru a confirma diagnosticul de gonoree, medicul va preleva mostre de țesut sau de secreții din zona afectată. Aceste probe pot include:

  • Prelevare de urină (pentru bărbați și femei).
  • Examinarea secrețiilor vaginale la femei.
  • Examinarea secrețiilor uretrale la bărbați.
  • Examinarea secrețiilor din gât sau anus, dacă există suspiciuni că aceste zone ar putea fi infectate.

Probele colectate sunt trimise la laborator pentru analiză. Acolo, se folosesc tehnici de laborator pentru a identifica prezența bacteriei Neisseria gonorrhoeae în probele colectate. Aceasta poate implica colorarea și examinarea microscopică a mostrelor sau utilizarea unor teste moleculare, precum reacția de polimerizare în lanț (PCR).

Deoarece infecțiile cu transmitere sexuală pot să apară împreună, medicul poate recomanda și teste pentru alte ITS-uri, precum sifilisul, HIV, chlamydia și alte infecții.

Testele de diagnostic de laborator sunt esențiale pentru a confirma suspiciunea clinică de gonoree. Confirmarea de laborator a infecției cu N. gonorrhoeae se face prin detectarea directă a agentului patogen gonococic în probele de tampon urogenital, anorectal, faringian sau conjunctival sau în urină de primă captură.

Populațiile care se angajează în act sexual anogenital și/sau sex oral insertiv vor necesita screening pentru gonoree din anus și faringe în plus față de screening-ul urogenital. Confirmarea suspiciunii clinice de gonoree se stabilește prin detectarea N. gonorrhoeae sau semnătura sa genetică în probe genitale sau extragenitale prin microscopie luminoasă a frotiurilor colorate, culturi sau teste de amplificare a acidului nucleic.

Tratamentul gonoreei

De-a lungul timpului, N. gonorrhoeae a devenit mai puțin sensibilă la numeroase antibiotice, inclusiv sulfonamide, peniciline, tetracicline și fluorochinolone. Mai recent, au fost raportate cazuri de rezistență la cefalosporine, tratamentul actual de primă linie.

Regimul ideal de tratament pentru gonoree ar trebui să vindece cel puțin 95% din infecții. Cu alte cuvinte, nu trebuie utilizat un antibiotic la care peste 5% din tulpinile de N. gonorrhoeae prezintă rezistență, având în vedere strânsa corelație dintre susceptibilitatea in vitro, testare și eșec clinic. Atunci când eșecurile tratamentului sunt minimizate, răspândirea potențială a bolii rezistente este, de asemenea, redusă. De asemenea, terapia cu antibiotice ar trebui să fie eficientă în toate locurile anatomice, bine tolerată și ușor de respectat (de preferință, terapia cu doză unică la punctul de îngrijire, adică terapia observată direct).

Tratamentul gonoreei implică administrarea de antibiotice pentru a eradica infecția cauzată de bacteria Neisseria gonorrhoeae. Datorită rezistenței dezvoltate de către această bacterie la mai multe clase de antibiotice, alegerea unui tratament adecvat trebuie să fie o preocupare importantă. Tratamentul trebuie să fie individualizat în funcție de tipul de infecție și de rezistența la antibiotice din zona respectivă. Așadar, este esențial să consultați un medic sau un specialist în sănătate sexuală pentru a primi un tratament adecvat. Cu toate acestea, există unele antibiotice comune folosite în tratamentul gonoreei.

Ceftriaxona

Acest antibiotic este, în general, primul tratament de alegere pentru gonoree. Se administrează sub formă de injecție intramusculară sau intravenoasă (deși injecția intravenoasă este mai rar folosită). Este adesea combinată cu un alt antibiotic numit azitromicină, pentru a crește eficacitatea tratamentului.

Azitromicina

Se administrează sub formă de pastile și este adesea administrată împreună cu ceftriaxona.

Este important să urmați întotdeauna recomandările medicului cu privire la doza și durata tratamentului. De asemenea, este esențial să finalizați întregul curs de antibiotice, chiar dacă simptomele dispar înainte de terminarea tratamentului. Acest lucru ajută la prevenirea dezvoltării rezistenței bacteriei la antibiotice.

După finalizarea tratamentului, este recomandat să efectuați teste de urmărire pentru a vă asigura că infecția a fost eradicată complet. De asemenea, este important să evitați relațiile sexuale până când medicul vă confirmă că sunteți vindecat. Este, de asemenea, important să notificați toți partenerii sexuali recenți pentru a-i sfătui să se testeze și să se trateze, dacă este necesar, pentru a opri răspândirea infecției.

Rezistența la antibiotice este o preocupare semnificativă în tratamentul gonoreei, așa că este important să vă consultați cu un specialist în sănătate sexuală sau cu un medic pentru a primi cel mai recent tratament recomandat în zona dvs. și pentru a efectua teste de urmărire pentru a vă asigura că infecția a fost tratată cu succes.

Prevenție

Prevenirea gonoreei și a altor infecții cu transmitere sexuală (ITS) este esențială pentru menținerea sănătății dumneavoastră sexuală și a partenerului dumneavoastră. Iată câteva măsuri pe care le puteți lua pentru a reduce riscul de a contracta gonoreea:

Viață sexuală cu un partener stabil

Viața sexuală cu un partener stabil în ceea ce privește prevenirea gonoreei implică măsuri de precauție și comunicare, chiar dacă aveți o relație monogamă.

Comunicați deschis cu partenerul dvs. despre istoricul sexual și despre orice teste de sănătate sexuală pe care le-ați efectuat. Este important să știți dacă partenerul sau partenera dvs. a avut expunere anterioară la gonoree sau la alte infecții cu transmitere sexuală.

Deși sunteți într-o relație stabilă, este în continuare important să vă testați pentru ITS-uri, inclusiv pentru gonoree, la intervale regulate sau la recomandarea medicului. Chiar și în cazul relațiilor monogame, infecțiile pot apărea din diverse motive, iar teste regulate pot depista infecțiile în stadiile incipiente.

Dacă sunteți într-o relație monogamă, menținerea fidelității reciprocă poate reduce riscul de a contracta gonoreea. Cu toate acestea, trebuie să aveți încredere unul în celălalt și să comunicați deschis pentru a vă asigura că niciunul dintre voi nu se simte tentat să aibă relații sexuale în afara relației.

Dacă sunteți într-o relație monogamă și amândoi sunteți negativi la ITS-uri, puteți alege să renunțați la prezervative pentru sexul vaginal sau anal. Cu toate acestea, dacă există îndoieli cu privire la starea de sănătate sexuală sau dacă există riscuri suplimentare (de exemplu, partenerul călătorește frecvent), prezervativele pot oferi o protecție suplimentară împotriva gonoreei și a altor ITS-uri.

În afară de testare și protecția împotriva gonoreei, ar trebui să discutați cu medicul dvs. despre vaccinarea împotriva altor infecții cu transmitere sexuală, cum ar fi HPV, hepatita B sau HIV, în funcție de nevoile și riscurile individuale.

Amintiți-vă că este important să mențineți deschiderea și comunicarea în relația dvs., să vă testați și să vă îngrijiți în mod regulat sănătatea sexuală. Chiar și într-o relație stabilă, există întotdeauna posibilitatea ca infecțiile cu transmitere sexuală să apară sau să fie transmitate, așa că este important să rămâneți vigilenți și responsabili în ceea ce privește sănătatea sexuală.

Folosirea prezervativelor

Folosirea prezervativelor (masculine sau feminine) în timpul actului sexual este una dintre cele mai eficiente măsuri pentru prevenirea gonoreei și a altor infecții cu transmitere sexuală (ITS). Iată de ce este important să utilizați prezervative în prevenția gonoreei:

  • Barieră de protecție: Prezervativele creează o barieră fizică între organele genitale ale partenerilor sexuali, reducând astfel contactul direct cu secrețiile sau fluidele corpului, care pot conține bacteria Neisseria gonorrhoeae, cauza gonoreei. Acest lucru ajută la prevenirea transmiterii infecției între parteneri.
  • Protecție împotriva infecțiilor asimptomatice: Una dintre complicațiile gonoreei este că infecția poate fi asimptomatică, ceea ce înseamnă că o persoană poate fi purtătoare a bacteriei fără să prezinte simptome. Prezervativele ajută la protejarea împotriva transmiterii infecției de la o persoană asimptomatică la partenerul său sexual.
  • Reduce riscul de alte ITS-uri: Prezervativele nu protejează doar împotriva gonoreei, ci și împotriva altor ITS-uri, cum ar fi chlamydia, sifilisul și HIV. Prin urmare, utilizarea regulată și corectă a prezervativelor este un mod eficient de a reduce riscul de a contracta o gamă largă de ITS-uri.

Pe lângă aceste cele mai comune modalități de prevenție a aceste boli, puteți să mai urmați următorii pași:

  • Vaccinarea împotriva HPV: Infecția cu virusul papiloma uman HPV poate crește riscul de a dezvolta gonoree. Vaccinarea împotriva HPV poate reduce acest risc.
  • Educare și comunicare: Educați-vă cu privire la ITS-uri, inclusiv la gonoree, și comunicați deschis cu partenerii dvs. despre istoricul dvs. sexual și despre măsurile preventive. Astfel, puteți lua împreună decizii informate cu privire la sexul sigur.
  • Igiena și sănătatea personală: Îngrijirea adecvată a igienei personale poate ajuta la reducerea riscului de infecții în zona genitală. Spălați-vă pe mâini și în zona genitală înainte și după actul sexual.
  • Evitați consumul de alcool și droguri în exces: Consumul excesiv de alcool sau drogurile pot scădea inhibițiile și pot duce la comportamente sexuale riscante, crescând riscul de a contracta ITS-uri, inclusiv gonoreea.

Este important să rețineți că niciuna dintre aceste măsuri nu oferă o protecție absolută împotriva gonoreei, dar combinarea mai multor strategii poate reduce semnificativ riscul de infectare. Dacă aveți suspiciuni că ați putea fi infectat sau dacă prezentați simptome de gonoree, căutați imediat sfat medical și testare pentru a primi tratament adecvat și pentru a preveni complicațiile.

Sursa foto: Shutterstock

0105
Adrian Vrauko
Adrian Vrauko este jurnalist cu 14 ani exeperiență în domeniul social și eveniment. Și-a început cariera la Realitatea TV, iar dupa ani de televizune a trecut în jurnalismul online și a lucrat pentru mai multe site-uri din top 10 BRAT. De asemeena a condus 5 ani un site de lifestyle feminim care era pe primul loc în topul accesărilor.

Comments are closed.