Numărul românilor care și-au declarat insolvența s-a dublat anul trecut în comparație cu 2021. Este cel mai mare înregistrat în țara noastră de când a intrat în vigoare legea falimentului personal.
Se califică cei care au datorii de cel puțin 15 salarii minime pe economie, adică în jur de 45.000 de lei. Odată începută procedura, orice executare silită este suspendată și nu se mai pot adăuga penalități sau comisioane.
Un bărbat de 50 de ani din Constanța, tată a doi copii, și-a declarat falimentul personal printr-o sentință judecătorească. Nu a mai reușit să achite creditele.
S-a împrumutat la bancă de zece ori ca să își țină pe linia de plutire firma. Apoi, a luat și de la cunoștințe bani și a ajuns la datorii totale de peste 60.000 de lei.
Datornic: ”Eram înglodat în datorii. Multe și sume mari la multț creditori, firme de recuperări. S-au verificat creditele, s-au verificat bunurile și s-a dat descărcarea de creanțe”.
La fel ca el au procedat alte 88 de persoane. Mai mult decât dublu prin comparație cu 2021. Dintre aceste dosare, până acum au fost aprobate 63. Și numărul celor care au cerut consiliere a urcat de patru ori, la peste 800 anul trecut. Cea mai mare sumă pentru care s-a depus vreodată cerere a fost de 12 milioane de lei.
Procedura falimentului personal are trei tipuri de aplicare
Odată cu intrarea în vigoare a Legii Falimentului Personal 151/2015, oamenii copleșiți de rate bancare, impozite, restanțe la asociațiile de proprietari și înregistrează întârzieri de plată mai mari de 90 de zile pot apela la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) pentru consultanță gratuită și pentru a întocmi un plan de rambursare a datoriilor care să le permită să trăiască și să-și ocrotească familia.
Dacă, în urma verificărilor ANPC, dosarul necesar este aprobat, datornicii pot scăpa de executări silite, de acumularea dobânzilor sau penalităților la credite și le este asigurat un trai rezonabile în limitele stabilite de lege. Conform ultimelor date făcute publice de instituție, numărul oamenilor care au apelat la aceste proceduri a crescut semnificativ de la an la an, dublându-se în 2023 față de anul trecut.
Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice se aplică din 1 august 2017. Conform legii, o persoană fizică cu reședința în România va putea apela la intrarea în insolvență dacă nu are suficienți bani să-și plătească datoriile (insolvența se consideră la depășirea cu 90 de zile a datei scadenței) și dacă nu există vreo probabilitate rezonabilă că-și va reveni, pe plan financiar, în următoarele 12 luni, astfel încât să-și poată plăti datoriile așa cum prevăd contractele pe care le-a încheiat și să ducă în același timp un trai rezonabil, explică avocatnet.ro.
Potrivit legii, există trei proceduri diferite de insolvență pe care persoanele fizice le pot accesa: prima, bazată pe un plan de rambursare a datoriilor, a doua presupune lichidarea de active, iar cea de-a treia este o procedură simplificată. Dintre acestea, doar prima este o procedură care nu implică instanța de judecată.
Fiecare dintre aceste tipuri de insolvență vin în avantajul debitorilor prin faptul că pe parcursul derulării acestor proceduri, există o protecție față de creditori materializată prin suspendarea executările silite asupra bunurilor și veniturilor, este oprită acumularea dobânzilor sau a penalităților și este asigurat un nivel de trai rezonabil conform legislației în vigoare (coșul minim de cumpărături).
Pentru ca o persoană să poată beneficia de acest ajutor administrativ pentru gestionarea propriei situații financiare delicate, este necesar ca totalul datoriilor sale scadente să fie cel puţin egal cu valoarea pragului de 15 salarii minime pe economie, respectiv 45.000 de lei (3.000 x 15), pentru procedura de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor și pentru procedura judiciară de insolvență prin lichidare de active.
Ce presupune insolvența pe baza planului de rambursare a datoriilor
Dacă datornicul ajunge la concluzia că se află în stare de insolvență, dar situația sa financiară nu este total compromisă, poate cere Comisiei de insolvență deschiderea insolvenței pe bază de plan de rambursare a datoriilor. Avocatnet explică faptul că este vorba despre o procedură cu caracter administrativ, iar nu judiciar.
Conform informațiilor prezentate de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), pentru a solicita procedura de insolvență cu un plan de rambursare a datoriilor sau procedura simplificată de insolvență, datornicul trebuie, în primul rând, să-și comunice intenția de a deschide procedura fiecărui creditor. Aceasta trebuie făcută cu cel puțin 30 de zile înainte de a depune cererea oficială și se poate utiliza orice mijloc de comunicare care permite confirmarea primirii notificării.
Apoi, persoana trebuie să se pregătească dovada că este angajată sau dispune de venituri. În caz contrar, acesta trebuie să se furnizeze documente care atestă incapacitatea de a lucra sau statusul de șomer, alături de dovezi că nu a fost concediat din motive care să îi poată fi atribuite și că a depus eforturi pentru a găsi un nou loc de muncă. În cererea de insolvență, trebuie să se anexeze documente care atestă veniturile din muncă, pensie sau alte beneficii sociale, precum și orice alte venituri, inclusiv cele din drepturi de proprietate intelectuală sau dividende, din ultimii 3 ani, împreună cu informații despre orice schimbări anticipate ale veniturilor în următorii 3 ani.
Totodată, datornicul trebuie să furnizeze copii ale declarațiilor fiscale pentru ultimii 3 ani, un extras de cazier judiciar și un extras de cazier fiscal la zi, împreună cu un raport de credit actualizat, emis cu maximum 30 de zile înainte de depunerea cererii. În cazul în care persoana are un alt regim matrimonial decât comunitatea legală de bunuri, trebuie să se asigure că furnizează și un extras din Registrul Național Notarial al Regimurilor Matrimoniale.
În plus, în cazul procedurii de insolvență cu plan de rambursare a datoriilor, trebuie să elaboreze o propunere detaliată de plan de rambursare a datoriilor, care să includă cel puțin sumele pe care consideră că le poate plăti creditorilor în mod periodic.
