În Duminica Floriilor, comunitatea ortodoxă română celebrează Intrarea Mântuitorului în Ierusalim, un eveniment semnificativ din ultima săptămână a vieții Sale pe pământ. Această zi marchează începutul Săptămânii Patimilor, o perioadă deosebit de solemnă și profundă din calendarul creștin.
Duminica Floriilor este ultima zi de bucurie înainte de a intra în Săptămâna Patimilor, un interval în care creștinii reflectă asupra suferințelor și sacrificiilor Mântuitorului. Această tranziție dintr-o atmosferă de sărbătoare în una de contemplare adâncă evidențiază contrastul între momentul bucuriei din Duminica Floriilor și evenimentele triste care au avut loc în timpul Săptămânii Patimilor, culminând cu răstignirea lui Iisus și moartea Sa pe cruce.
Floriile în 2024 și în următorii ani
2024 – 28 aprilie
2025 – 13 aprilie
2026 – 5 aprilie
2027 – 25 aprilie
2028 – 9 aprilie
2029 – 1 aprilie
2030 – 21 aprilie
Duminica Floriilor, cunoscută și sub numele de Duminica Stâlpilor, ocupă un loc deosebit în calendarul bisericesc, fiind una dintre cele 12 sărbători împărătești anuale. Această sărbătoare este întâmpinată cu o solemnitate deosebită, deoarece marchează momentul Intrării Domnului în Ierusalim, eveniment care a avut loc în acest oraș și care a fost ulterior sărbătorit în mod tradițional în această zi.
Duminica Floriilor are o semnificație profundă pentru credincioși, pregătindu-i pentru biruința lui Hristos asupra zilei de duminică care va urma, ziua Învierii. Această sărbătoare reprezintă un preludiu festiv și spiritual pentru evenimentele cruciale ce vor avea loc în perioada numită „Săptămâna Mare”. După cele 40 de zile de post, Floriile marchează intrarea credincioșilor în această săptămână crucială, cunoscută pentru pregătirile intense pentru celebrarea Paștelui.
O dintre tradițiile cunoscute este cea a ramurilor de salcie, un obicei deosebit de practicat în comunitățile creștine. Credincioșii aduc cu ei ramuri de salcie la biserică în dimineața zilei de duminică, unde acestea vor fi supuse ritualului de sfințire desfășurat de către preot.
După încheierea slujbei, fiecare participant are ocazia de a lua acasă câteva crenguțe de salcie, pe care le păstrează cu grijă într-un loc curat și, de obicei, în proximitatea unei icoane.
Această tradiție nu numai că aduce un element simbolic și sacru în casele credincioșilor, ci și cultivă o legătură spirituală între evenimentele din biserică și viața cotidiană a fiecărui individ. Crenguțele de salcie devin astfel un simbol al binecuvântărilor și purificărilor aduse de această sărbătoare, iar locul lor în apropierea icoanelor contribuie la crearea unui mediu spiritual propice rugăciunii și adorării.
Se crede că salcia, în special în forma sa de ramuri, este înzestrată cu puteri remarcabile, oferind sprijin și ajutor în momente dificile sau în perioade de boală.
Este considerată un simbol al vindecării și al forței spirituale în fața adversităților.
Aceste ramuri de salcie sunt adesea asociate cu imaginea ramurilor de finic și măslin, cu care Mântuitorul a fost întâmpinat la intrarea în Ierusalim. Prin urmare, ele devin un mijloc de comemorare și de conectare spirituală la evenimentele semnificative din viața Mântuitorului.
În ziua de Florii, tradițional, multe gospodine se dedică pregătirii unui număr de pâini egal cu numărul membrilor familiei lor, însă fiecare pâine este individualizată în funcție de vârsta fiecărui membru al familiei.
Aceste pâini sunt frământate din aluat de grâu și sunt decorate cu pricepere, având adesea forme precum figurine sau cruci, toate realizate tot din același aluat.
Odată pregătite, aceste pâini speciale sunt destinate actului caritabil și al tradiției de a oferi pomană. Ele sunt oferite celor săraci cu gândul că această generozitate va aduce protecție împotriva problemelor și necazurilor. Această practică reprezintă nu doar un gest caritabil, ci și o expresie a credinței și a dorinței de a împărtăși binecuvântările cu cei mai puțin norocoși în comunitate.
