Lunea Mare din Săptămâna Patimilor. Iată ce semnificație are această zi!
Rugăciune care se rostește în Lunea Mare din Săptămâna Patimilor. Vezi ce semnificație are această zi importantă pentru credincioși!
Săptămâna Mare, sau cum mai este denumită în popor, Săptămâna Patimilor, reprezintă o perioadă de pregătire pentru credincioși pentru a întâmpina așa cum se cuvine Învierea Domnului Iisus Hristos.
Lunea Mare este prima zi din Săptămâna Patimilor. Această zi a fost rânduită pentru a se face pomenirea lui Iosif, cel de-al unsprezecelea fiu al monarhului Iacob și primul fiu al Rahilei.
În urma unor vise, frații lui Iosif au hotărât să îl omoare, astfel că l-au aruncat într-o fântână lipsită de apă. Această acțiune din partea fraților semnifică puterea lui Iisus Hristos în mormânt. Până la Învierea Domnului, mormântul era chipul morții. Și după cum fântâna rămâne goală, la fel se întâmplă și cu mormântul Lui Iisus Hristos.
Astfel, mormântul Domnului este o mărturie că și mormintele noastre vor rămâne goale, întrucât, prin Învierea Sa, mormântul nu mai este un loc de veci.
În Lunea Mare din Săptămâna Patimilor este bine să rostim o rugăciune pentru liniște sufletească și binecuvântare.
“Doamne Iisuse Hristoase, cu adânca umilință recunosc și mărturisesc, ca în toată ziua păcătuiesc contra iubirii Tale Dumnezeiești.
Deci, astăzi, că este luni și începutul săptămânii, ma rog cu umilința indurării Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie și fără de voie, și-mi ajuta să pun început bun și să port mai multă grijă de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la Sfanta Ta Răstignire!
O Doamne, astăzi îți dau sufletul și trupul meu și voința mea, rugându-Te sa fie voia Ta cu mine, după buna plăcerea Ta. Pedepsește-ma Doamne, după îndurarea Ta, în această lume, iar nu in cealaltă viață. Și iartă pe cei vii și pe cei răposați, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, și pe toți ne învrednicește de mărirea Ta în rai.
La aceasta pun mijlocitori pe Sfinții Tăi îngeri, către care zic: O, cereștilor ajutători și păzitori ai oamenilor, vouă mă închin și vă mulțumesc, pentru ajutorul și conducerea ce ne-o dați în toate zilele nouă, nevrednicilor și păcătoșilor.
Scutiți-mă de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți, ca să nu mai păcătuiesc de acum înaintea Dumnezeului meu! Învredniciți-mă să vă vad la moartea mea, stand în jurul meu și să duceți sufletul meu în cer, ca să se închine măririi Fetei lui Dumnezeu, iar vouă sa vă mulțumesc acolo, pentru purtarea de grija ce ați avut pentru mine și binele vostru să-l spun cu glas neîncetat in veci.
Amin .”
