În prima lună de vară din acest an are loc un eveniment astronomic rar, ce nu s-a mai înregistrat de 228 de ani. Solstițiul de vară, sau cea mai lungă zi din an, va avea loc anul acesta mai devreme.
Solstițiul de vară, cu cea mai lungă zi din an, are loc în luna iunie din acest an. Acest fenoment astronomic nu a mai avut loc de peste 200 de ani, iar în 2024 se va întâmpla mai devreme cu o zi, respectiv pe 20 iunie.
Solstițiul de vară 2024, evenimentul astronomic rar din acest an
De obicei, solstițiul de vară este pe 21 iunie însă, în 2024, acesta va fi cu o zi mai devreme, respectiv în 20 iunie. Situația nu este unică, pentru că în 20 iunie a mai fost înregistrat solstițiul de vară, însă unicitatea acestui an este că solstițiul se va produce cel mai devreme, ca moment al zilei, comparativ cu ultimii 228 de ani, adică din 1796), potrivit accuweather.com.
Solstițiul de vară din acest an va avea loc pe 20 iunie, la ora oficială 20:51. Însă cum România este în momentul actual în sistemul orei de vară, momentul va fi marcat la 23:51 (ora de vară = timpul legal român plus o oră, adică GMT plus trei ore), potrivit astro-urseanu.ro.
Denumirea de solstiţiu, care înseamnă „Soarele stă”, este dată de faptul că, la data respectivă, are loc schimbarea gradientului mişcării Soarelui în raport cu declinaţiile acestuia. Crepusculul are durata maximă din an, iar la latitudini ridicate crepusculul se prelungeşte toată noaptea, locuitorii regiunilor respective fiind martorii frumoaselor „nopţi albe”.
Solstiţiul reprezintă cele două momente ale anului când Soarele se află la cea mai mare sau la cea mai mică înălţime faţă de Ecuator. Pământul execută atât o mişcare anuală de revoluţie în jurul Soarelui, cât şi o mişcare diurnă de rotaţie în jurul axei polilor tereştri. Axa polilor Pământului nu este constant perpendiculară pe planul orbitei Pământului. Datorită acestui fenomen, cele două emisfere terestre sunt iluminate de Soare inegal în decurs de un an. Acest fapt generează la latitudinile medii inegalitatea zilelor şi a nopţilor, precum şi succesiunea anotimpurilor.
Ziua în care se produce solstițiul de vară este și cea mai lungă zi din an, fiin ziua în care ne bucurăm cel mai mult timp de Soare pe parcursul unei zile. De asemenea, acest fenomen marchează și începutul verii astronomice. După momentul solstiţiului de vară, durata zilei iluminate de Soare începe să scadă, iar cea a nopţii să crească, timp de şase luni, până la 21 decembrie, momentul solstiţiului de iarnă.
Tradiţii şi superstiţii
Cea mai lungă zi a anului este considerată punct de răscruce, o zi a absolutului, înscrisă sub semnul focului, care este simbolul soarelui. Puterea soarelui de la solstiţiu se celebrează, la români, prin focurile de Sânziene, aprinse pe locul cel mai ridicat. Încinşi cu brâuri de pelin, oamenii se rotesc în jurul focului, apoi aruncă aceste brâuri ca să ardă odată cu toate posibilele necazuri care ar fi să vină.
Din cele mai vechi timpuri, solstiţiul de vară a constituit un mare prilej de bucurie şi sărbătoare, fiind legat de momentul strângerii recoltei. La început, serbarea coincidea cu data solstiţiului, adică 21 iunie. Mai târziu, din cauză că biserica considera acest ritual drept păgân, a fost mutat pe 24 iunie, ziua dedicată Sfântului Ioan Botezătorul.
În timp, Noaptea de Sânziene, cum este denumită în folclorul românesc, a devenit o serbare populară ce se desfăşoară diferit în funcţie de regiune. În credinţa populară, se crede că, dacă plouă de Sânziene sau după, este de rău augur deoarece următoarele 40 de zile va ploua neîncetat, deci recoltele vor fi distruse.
Încă din antichitate, se credea că magia practicată în timpul solstițiului de vară are darul de a materializa dorințe sau aspirații aparent imposibile. Solstițiul de vară era o vreme a purificării prin apă și foc, un timp când practicile magice deveneau potente, iar spiritele umblau printre oameni.
În China antică, ceremonialul solstițiului de vară constă într-o sărbătoare dedicată pământului, forței feminine și pricipiului Yin. În mod complementar, solstițiul de iarnă era rezervat sărbătoririi cerurilor, forței masculine și principiului Yang.
Străvechii păgâni din Europa, din triburile celtice, slave sau germanice, sărbătoreau solstițiul de vară cu focuri de tabără. Noaptea solstițiului era specifică festivalurilor focului și magiei de dragoste, oracolelor iubirii și divinației. Se credea că lanurile de cereale vor creşte până la înălțimea la care săreau peste foc cuplurile de îndrăgostiți. Prin intermediul puterilor magice ale focului, fetele își ghiceau viitori soți și, în același timp, flăcările alungau demonii și spiritele rele.
În Roma antică, festivalul Vestalia, dintre 7 și 15 iunie, era dedicat zeiței romane a căminului, Vesta. În această perioadă, femeile măritate aveau voie să intre în templul zeiței, în restul anului el putând fi frecventat numai de fecioarele vestale.
În străvechea Suedie, un arbore al miezului de vară era înălțat și decorat în fiecare așezare. Sătenii dansau în jurul lui, iar fetele și femeile se îmbăiau într-un râu, ritual având menirea de a aduce ploaia peste câmpuri.
