Informații generale despre analizele și investigațiile uzuale recomandate femeilor cu vârsta de peste 50 de ani
În mod normal, pe măsura trecerii timpului și a solicitărilor la care este supus, organismul suferă un proces continuu de deteriorare la nivelul tuturor sistemelor. Metabolismul și funcțiile celulare încetinesc și apare riscul apariției bolilor cardiovasculare, a diabetului de tip 2, precum și a unor forme de cancer.
În cazul femeilor, aceste transformări sunt accentuate de faptul că scade nivelul anumitor vitamine, scade rezistența la insulină, iar hormonii pot suferi dezechilibre.
Din acest motiv, medicii recomandă efectuarea analizelor periodice și a testelor de screening, pentru depistarea precoce a acestor modificări. Astfel, poate fi instituit un tratament adecvat și poate fi prevenită evoluția bolilor.
Analize și investigații recomandate
După vârsta de 50 de ani, analizele și controalele medicale ar trebui să fie mai frecvente și mai amănunțite. De exemplu, acum este momentul pentru prima colonoscopie, care, dacă nu există nicio problemă și persoana respectivă nu are antecedente familiale de cancer de colon sau polipi, nu va mai trebui repetată pentru următorii zece ani.
Controlul cardiologic este prioritar. De asemenea, trebuie făcut și un examen pneumologic și o o ecografie a arterelor cervicale.
Analize din probe de sânge
Analizele de sânge oferă cea mai bună imagine asupra stării de sănătate a organismului. Oferă informații esențiale, pe baza cărora poate fi descoperită din timp o eventuală problemă de sănătate sau poate fi monitorizat răspunsul organismului la tratamentele urmate:
Hemoleucograma – test de screening esențial în diagnosticul și monitorizarea bolilor hematologice. Poate fi utilizat și ca test de rutină sau dacă există suspiciunea privind prezența unei infecții în organism;
Proteina C reactivă (CRP) și viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) – markeri inflamatori a căror creștere poate indica infecții bacteriene, boli autoimune, neoplazii sau hemopatii maligne.
Fibrinogen – este și el un marker inflamatoriu și un factor important al coagulării care scade în insuficiențe hepatice sau coagulopatii de consum.
Alaninaminotransferaza (GPT/ ALAT/ ALT) – măsoară cantitatea enzimei ALT din sânge. Nivelurile acesteia pot crește în cazul unei afecţiuni hepatice, aşa că medicii folosesc frecvent analiza pentru a evalua sănătatea ficatului.
Aspartataminotransferaza (TGO/ AST/ ASAT) – face parte din setul de analize de screening uzuale pentru femeile de peste 50 de ani. Este, de asemenea, un indicator al funcționării ficatului, iar creșteri ale nivelului acesteia în sânge pot să apară chiar înainte de apariția simptomelor și a semnelor clinice.
Glucoză serică (Glicemia) – una dintre analizele recomandate în setul uzual de screening, pentru diagnosticarea diabetului.
Colesterol – analiză folosită pentru evaluarea funcției hepatice și a celei biliare, a mecanismului de absorbție intestinală, a bolilor arterelor coronare și a funcției tiroidiene.
Trigliceride – analiză realizată din sânge, pe baza căreia medicul poate decide dacă există un risc pentru pacienții cu ateroscleroză, cu hipertensiune arterială, obezitate și/ sau diabet zaharat.
Calciu total – analiză utilă în screeningul osteoporozei și în diagnosticarea altor afecțiuni.
Ureea serică – analiză utilizată, în special, ca măsură a disfuncției renale, dar oferă informații importante și despre funcția hepatică sau aportul proteic prin alimentație.
Creatinină serică – test de sânge ce pune în evidență modul în care funcționează rinichii. Nivelul creatininei variază în funcție de dimensiunea și de masa musculară a pacientului, de aceea femeile au adesea un nivel de creatinină mai scăzut decât bărbații: 0 – 1.10 mg/ dL, indiferent de vârstă.
Sodiu seric – identifică dacă în organism există suficient sodiu pentru funcționarea normală a țesuturilor și organelor şi ajută la diagnosticarea și la determinarea cauzei unui dezechilibru electrolitic.
Potasiu seric – se recomandă pentru diagnosticarea sau monitorizarea funcției renale.
Antigenul HBs (ag HBs) – reprezintă primul marker imunologic ce apare în urma infecției cu virusul hepatitic B și are ca scop identificarea prezenței infecției la nivelul organismului uman. Rezultatul unei determinări Ag HBs poate fi negativ sau pozitiv.
Anticorpii anti HCV – testul este utilizat în diagnosticarea hepatitei C, însă poate fi recomandat de medicul specialist și ca test de rutină.
Anticorpii anti-HIV şi testarea antigenului HIV (p24) – sunt analizele solicitate pentru depistarea şi diagnosticarea infecţiei provocate de virusul imunodeficienței umane HIV.
TSH – este una dintre cele mai importante analize de sânge, pe care orice femeie trebuie să o facă periodic, pentru a afla dacă suferă de o disfuncție a glandei tiroide.
Vitamina D – este cea mai bună modalitate de a diagnostica deficiența de vitamina D din organism; pe baza acestui test, medicul poate obține o imagine clară a sănătății osoase și a metabolismului calciului în organism.
HDL (colesterolul „rău”) – după vârsta de 50 de ani, controlul nivelului de colesterol ar trebui să fie o prioritate pentru femei; testarea HDL ajută la screening-ul, monitorizarea și diagnosticarea problemelor care afectează inima, vasele de sânge și circulația sângelui.
LDL (colesterol bun) – testarea este recomandată femeilor după vârsta de 50 de ani, pentru evaluarea riscului de ateroscleroză și boli coronariene.
Testul ROMA – este o investigație absolut necesară, pentru că pe baza lui poate fi evaluat riscului apariției cancerului ovarian.
Valorile crescute nu pot fi interpretate fără a lua în calcul câteva aspecte importante, precum vârsta pacientei și poziționarea în raport cu menopauza.
Analize din probe de urină
Analiza sumarului de urină oferă informații relevante pentru o multitudine de afecțiuni, fiind un test de diagnostic și prognostic. Examenul de sumar de urină reprezintă una dintre investigațiile de rutină de mare importanță, întrucât, de cele mai multe ori, rezultatele sale patologice apar ca primă și singură expresie a unei afectări renale.
La femeile cu vârsta de peste 50 de ani, examenul biochimic al urinei trebuie să indice un pH normal de 5-8 și o densitate de 1010-1025, iar proteinele, glucoza, bilirubina, leucocitele și hematiile trebuie să fie absente.
Pe baza acestei analize se pot identifica o serie de afecțiuni, precum: guta, hiperaciditatea gastrică, afecțiuni renale, tulburări circulatorii, boli infecțioase, intoxicații diverse, lupus eritematos sistemic, diabetul zaharat, unele boli hepatice sau endocrine.
Analize din materiale fecale
După vârsta de 50 de ani, femeile trebuie să facă analiza pentru depistarea hemoragiilor oculte, ca metodă de screening pentru cancerul colo-rectal.
Hemoragiile oculte în materiile fecale se referă la acele sângerări care nu pot fi văzute cu ochiul liber și a căror sursă poate fi unul dintre segmentele tubului digestiv, cum ar fi esofagul, stomacul, duodenul sau jejunul.
Rezultatele analizei pentru hemoragii oculte se prezintă ca pozitiv sau negativ. Un rezultat pozitiv indică existența unei hemoragii digestive. Pe baza lui nu poate fi pus un diagnostic, dar indică necesitatea unor investigații suplimentare, cum este colonoscopia.
Cea mai des întâlnită cauză pentru hemoragiile oculte este ulcerul gastric sau duodenal, apoi urmează eroziunile gastrice, esofagiene sau duodenale, malformațiile vasculare ale tubului digestiv, varicele esofagiene sau cancerele digestive (mai ales cel de colon).
Examen ginecologic
Multe femei consideră, în mod eronat, că, după menopauză, controalele ginecologice nu mai sunt necesare. Nu este deloc așa, ci dimpotrivă! Odată cu înaintarea în vârstă, crește riscul de cancer ovarian și mamar, motiv pentru care vizitele la ginecolog trebuie să-și mențină frecvența.
Schimbările hormonale sau de vârstă pot avea impact asupra sănătății aparatului genital. După 50 de ani, o femeie ar trebui să facă anual controale ginecologice.
Vizita la ginecolog presupune mai mulți pași:
anamneză;
examen clinic;
investigații de laborator sau paraclinice:
testul Babeș-Papanicolau: este o analiză medicală de rutină, recomandată periodic oricărei femei cu vârsta de peste 18 ani; este un test medical cu rol preventiv, pentru că poate indica, din timp, dacă există o problemă de sănătate de natură ginecologică, iar în baza lui se poate stabili tratamentul cel mai potrivit pacientei.
Rezultatul unui test Papanicolau (clasic sau în mediu lichid) poate să indice dacă celulele analizate prezintă modificări, în special unele cauzate de infecții cu HPV, dar nu poate să arate dacă există o infecție cu HPV și care ar fi tipul acesteia.
Identificarea unor celule anormale nu înseamnă întotdeauna că pacienta are cancer, ci, în cele mai multe cazuri, că există leziuni la nivelul colului uterin care au nevoie de tratament pentru a nu degenera, crescând riscul ca, în timp, să ducă la cancer.
testul HPV – tipaj viral identifică nu doar prezența infecției cu human papilloma virus în organism, ci și a tipului tulpinii prezente. Nu toate tulpinele sunt periculoase, de aceea este important tipajul viral, care identifică precis care este tulpina prezentă.
Rezultatele testului HPV pot fi: normal (HPV nu este prezent) sau anormal (HPV este prezent).
Ecografie mamară
Cancerul de sân este cel mai frecvent tip de cancer în cazul femeilor, iar riscul crește odată cu vârsta. Ecografia mamară este o investigație esențială pentru diagnosticul precoce al cancerului de sân.
Pentru femeile de peste 50 de ani, mamografia ar trebui să facă parte din pachetul de analize medicale anuale. La fel și în cazul celor cu antecedente familiale de cancer la sân.
Un rezultat ecografic complet va cuprinde o descriere a regiunilor mamare, a leziunilor existente și localizarea lor, câteva concluzii/ observații ale medicului, un scor BI-RADS (Breast Imaging – Reporting and Database System) de la 0 la 6, util în stabilirea conduitei terapeutice ulterioare.
După vârsta de 50 de ani este recomandată și mamografia. Aceasta permite o imagine de ansamblu; dezavantajul este, însă, că procedura este mai dureroasă, deoarece presupune o compresie a sânului. Mamografia este obligatorie pentru depistarea unor focare de microcalcificări de tip malign, fiind o metodă rapidă și directă de depistare a neoplaziei mamare, în special la sânii cu structură predominant adipoasă (la vârste avansate).
Ecografie abdomino-pelvină
Ecografia abdomino-pelvină este o metodă nedureroasă și neinvazivă prin care se pot vizualiza chiar și cele mai mici formațiuni de la nivelul abdomenului și pelvisului: ficatul, vezica biliară, rinichii, splina, pancreasul, vezica urinară, uterul, trompele uterine și ovarele.
Prin ecografia abdomino-pelvină pot fi depistate:
boli ale ficatului: ciroză, tumori benigne şi maligne, chisturi, hematoame, abcese;
boli ale colecistului (fierii): calculi (pietre), polipi, tumori maligne;
boli ale pancreasului: pancreatită, tumori benigne şi maligne;
boli ale rinichilor: calculi, tumori, malformaţii congenitale;
boli ale splinei: splenomegalia (mărirea splinei în diverse boli: leucemii, limfoame, ciroză hepatică, infecţii cronice etc.);
boli ale uterului şi anexelor: fibrom uterin, cancer, chisturi ovariere;
ascită: acumulare anormală de lichid (apă) în abdomen;
anevrismul arterei aorte abdominale: dilatarea anormală a celei mai importante artere din abdomen.
Consult pneumologic anual în cazul fumătoarelor
După 50 de ani, femeile care sunt fumătoare ar trebui să își controleze anual funcția pulmonară.
Consultul pneumologic include o gamă variată de teste, care măsoară cât de bine inspiră și expiră plămânii și cât de eficient transferă oxigenul în sânge.
Cele trei teste principale ale funcției pulmonare sunt:
spirometria: măsoară volumul și debitele pulmonare – cât de mult și cât de repede poate să inspire și să mențină aerul în plămâni, o persoană;
măsurarea volumului pulmonar: capacitatea de funcționare a plămânilor prin volumul de aer care poate fi respirat (inspirat și expirat). Măsurarea capacității pulmonare ajută la diagnosticarea fibrozei pulmonare;
testarea capacității de difuzie: măsoară cât de bine se face trecerea oxigenului de la plămâni în sânge; rezultatele anormale ale testului indică existența unor afecțiuni ale țesutului pulmonar sau probleme cu circulația sângelui.
Fiecare dintre aceste teste oferă informații diferite despre sănătatea și funcționarea plămânilor și ajută la diagnosticarea și monitorizarea bolilor respiratorii.
Consult cardiologic
Este recomandat ca orice femeie de peste 50 de ani să facă un control cardiologic de rutină, în fiecare an.
Bolile de inimă reprezintă principala cauză de deces în lume, atât la bărbați, cât și la femei. Iar boala coronariană este cea mai frecventă, fiind responsabilă pentru decesul a peste 370.000 de persoane, anual.
Creșterea valorilor tensiunii arteriale are două mari efecte negative asupra organismului: îmbătrânirea vaselor și suprasolicitarea inimii. Cele mai grave complicații ale hipertensiunii arteriale sunt: insuficiența cardiacă, angina pectorală și infarctul de miocard, accidentul vascular cerebral, insuficiența renală.
Un consult cardiologic presupune colectarea datelor despre istoricul medical al pacientului și un examen fizic.
Cardiologul poate recomanda mai multe teste:
electrocardiograma (ECG sau EKG) – măsoară ritmul cardiac;
un test de exercițiu sau un test de stres: arată modificările de ritm cardiac în repaus sau la efort; măsoară performanța și limitările inimii;
ecocardiograma: oferă o imagine cu ultrasunete, care arată structura inimii și a zonelor din vecinătate;
ecocardiografia: măsoară debitul cardiac (cât de bine pompează sânge inima); poate detecta pericardita (inflamația inimii) și poate identifica anomalii structurale sau infecții ale valvelor cardiace.
