Au trecut 19 ani de când România a pierdut una dintre cele mai iubite și apreciate voci ale muzicii sale: Gică Petrescu. Pe 2 aprilie 2025, marele artist ar fi împlinit 110 ani. Născut pe 2 aprilie 1915, la București, Gică Petrescu a fost și rămâne un simbol al eleganței, al umorului rafinat și al autenticității muzicii ușoare românești.
Încă din copilărie, și-a descoperit dragostea pentru muzică, fiind încurajat de familie să își cultive talentul. Primele lecții de pian le-a primit chiar de la mama sa, iar apoi a învățat să cânte la vioară și chitară – instrumentul care avea să-i devină cel mai drag.
A urmat Liceul „Gheorghe Șincai”, unde a făcut parte dintr-un ansamblu instrumental de elevi. Aici, în anii adolescenței, a pășit pentru prima dată pe scenă, cântând la baluri și spectacole de estradă. Talentul și carisma sa l-au făcut repede remarcat, astfel că a ajuns să cânte în restaurante renumite ale vremii, precum „Princiar” și „Lafayette”, colaborând cu artiști consacrați, printre care și Fănică Luca.
Anii ’30 au fost cei în care cariera sa a început să prindă contur. A cântat la Cazinoul din Sinaia și a debutat la Radio, acompaniat de orchestra lui Iulian Ghindă. A înregistrat primele discuri la casa „Odeon”, semnând contracte importante și începând o activitate artistică prolifică.
Scena teatrului de revistă i-a fost și ea extrem de familiară. A jucat la „Alhambra”, „Gioconda”, „Boema” și „C. Tănase”, unde a avut parte de colaborări memorabile. De-a lungul timpului, a interpretat creațiile unora dintre cei mai mari compozitori ai muzicii ușoare românești, devenind una dintre vocile emblematice ale acestui gen.
Cariera sa nu s-a limitat doar la muzică. Gică Petrescu a cochetat și cu actoria, debutând în 1937 în comedia muzicală Luna știe, dar nu spune. A fost un adevărat ambasador al culturii române, susținând concerte atât în țară, cât și peste hotare. Repertoriul său impresionant a cuprins peste 1.500 de piese, multe dintre ele devenind șlagăre atemporale.
A cântat în fața unor personalități marcante precum regele Mihai, Yehudi Menuhin și Louis Armstrong. A fost martorul și participantul activ la toate etapele evoluției tehnologiei muzicale, de la discurile de patefon până la CD-uri. Viața și cariera sa au fost imortalizate în filmul Muzica e viața mea, o producție care spune povestea unui destin cu totul excepțional.
Un om al sufletului și al discreției
Gică Petrescu a trăit o frumoasă poveste de iubire alături de soția sa, Cezarina Moldoveanu – poetă și scriitoare. Timp de 34 de ani, aceasta i-a fost sprijin necondiționat. După moartea ei, în 1989, artistul s-a retras o vreme din viața publică, afectat profund de pierdere.
De-a lungul anilor, a fost răsplătit cu numeroase distincții, printre care Ordinul Meritul Cultural, Premiul Discului Electrecord, Life Time Award la MTV Romanian Music Awards și Ordinul Național „Steaua României”.
S-a stins din viață pe 18 iunie 2006, lăsând în urmă o moștenire muzicală uriașă, dar mai ales un loc unic în inimile celor care l-au ascultat și l-au iubit. Este înmormântat la Cimitirul Bellu din București, alături de alți mari artiști ai României.
Melodiile sale, însă, continuă să dăinuie. Gică Petrescu nu este doar o amintire, ci un capitol viu din istoria muzicii românești – un artist care a știut să cânte despre viață, dragoste, umor și melancolie cu o sinceritate și un farmec nemuritor.
