Sicriul cu trupul Papei Francisc a fost mutat miercuri în Bazilica Sfântul Petru, pentru a permite credincioşilor catolici să îi aducă un ultim omagiu înainte de funeraliile de sâmbătă
Sicriul a fost depus în faţa mormântului Sfântului Petru şi a impunătorului baldachin al lui Bernini. Înainte de a fi depus în Bazilica Sfântul Petru, trupul papei a fost pregătit să reziste căldurii de primăvară din Roma printr-o procedură specială de îmbălsămare.
Vineri, 25 aprilie, la ora 20:00, în bazilica Sfântul Petru, are loc ritul închiderii sicriului papei Francisc. Potrivit normelor din Ordo Exsequiarum Romani Pontificis (nr. 66-81), ceremonia este prezidată de camerlengul Sfintei Romane Biserici, cardinalul Kevin Joseph Farrell. Iau parte mai mulți prelați, printre care cardinalul Giovanni Battista Re, decan al Colegiului cardinalilor. După Sfânta Liturghie a înmormântării, sâmbătă 26 aprilie, sicriul închis cu trupul neînsuflețit al regretatului pontif va fi dus la bazilica Santa Maria Maggiore și va fi depus în mormânt, scrie Vatican News.
După ce sicriul papei Francisc este transferat la Bazilica Sfântul Petru vor începe cele trei zile de priveghi public înainte de înmormântare, care va avea loc sâmbătă în piaţă şi la care sunt aşteptaţi zeci de mii de credincioşi, transmite miercuri EFE, preluată de Agerpres. După sosire, sicriul a fost aşezat, potrivit regulilor, în naosul central al Bazilicii Sfântul Petru, lângă mormântul primului apostol. Regula spune în mod explicit că „sicriul este aşezat înaintea altarului Spovedaniei, cu faţa la popor”. Apoi au început să se cânte aşa-numitele „Litanii ale sfinţilor”, la care se răspunde cu „Rugaţi-vă pentru el”, în prezenţa cardinalilor, episcopilor şi personalului Vaticanului. Rămăşiţele sunt expuse în Bazilica Vaticanului pentru că aici şi-a exercitat papa adesea slujirea de episcop al Bisericii din Roma şi de pastor al Bisericii universale şi va rămâne în acest loc câteva zile pentru a permite pelerinilor care doresc să îşi ia rămas bun. Până în 1958, când a murit papa Pius al XII-lea, ele erau ţinute în Capela Preasfântului Sacrament, iar credincioşii nu aveau posibilitatea să îşi poată lua rămas bun, notează jurnalistul Javier Martínez-Brocal şi preotul Jose de Jesús Aguilar în cartea „Conclav”.
După priveghiul de trei zile din Bazilica Sfântul Petru, sicriul papei Francisc va fi închis în cadrul unei ceremonii private, de preferinţă chiar în ajunul înmormântării. Înainte de a se închide sicriul are loc un ritual la care participă cardinalul şambelan, cei trei cardinali care conduc ordinele episcopal, prezbiteral şi diaconal, protoiereul bazilicii în care este înmormântat, cardinalul care a servit ca secretar de stat, vicarul papei pentru dioceza Romei, înlocuitorul secretariatului de stat, prefectul Casei Pontificale, cardinalul însărcinat cu actele de caritate, vice-şambelanul, un reprezentant al canonicilor bisericii şi al penitenciarelor, secretarul papei şi rude ale defunctului. Maestrul de ceremonii va întocmi un act oficial „ce aminteşte viaţa şi lucrările cele mai importante ale decedatului, pentru care se va mulţumi lui Dumnezeu”.
În timpul ceremoniei, acest text va fi citit cu voce tare, iar unii dintre cei prezenţi vor semna două exemplare ale documentului. Unul dintre ele va fi introdus într-un tub metalic – în trecut acesta era de plumb – cu sigiliul Oficiului de Ceremonii Liturgice al Pontifului, iar celălalt va fi păstrat în arhiva acestei secţii. Chipul papei decedat este, de asemenea, acoperit cu un văl alb de mătase, „cu speranţa vie că va putea contempla chipul lui Dumnezeu Tatăl, împreună cu Sfânta Fecioară Maria şi Sfinţii”.
Maestrul de ceremonii va mai pune în interiorul sicriului o pungă de pânză cu monede bătute în timpul pontificatului, care, conform obiceiului, indică durata acestuia: una din aur pentru fiecare an, una din argint pentru fiecare lună de la aniversarea alegerii sale şi altele de bronz, pentru zile. „De exemplu, pentru a ne aminti de cei 7 ani, 10 luni şi 9 zile cât a durat pontificatul lui Benedict, au fost introduse şapte monede de aur, zece de argint şi nouă de bronz”, se arată în cartea menţionată mai sus.
