Într-un moment de o rară încărcătură spirituală, Papa Francisc și-a luat rămas-bun de la această lume exact așa cum și-a dorit: binecuvântând credincioșii în ziua de Paște, cu o lumină care părea să nu mai aparțină acestei lumi. Cu ultimele puteri, a rostit rugăciuni pentru omenire și, apoi, și-a încredințat sufletul lui Dumnezeu, pregătit să își înceapă călătoria veșnică.
Va fi înmormântat în Sâmbăta Albă, ziua care încheie Săptămâna Luminată, o perioadă sacrală în care cerurile rămân deschise, iar rugăciunile urcă spre Dumnezeu cu o putere deosebită. Nu întâmplător, această zi este considerată un moment privilegiat pentru sufletele care pleacă din lume: se spune că în Săptămâna Luminată, porțile Raiului rămân larg deschise, iar sufletele trec fără judecată aspră, înconjurate de milă și iubire divină.
Ce simbolizează Sâmbăta Albă
Sâmbăta Albă este ziua care încununează bucuria Învierii, o zi în care lumina învinge definitiv întunericul. În tradiția ortodoxă și în cea catolică, această zi are o vibrație aparte: este ziua noilor începuturi, a speranței neînfrânte și a curățirii sufletului.
În această zi sfântă:
Credincioșii încă poartă hainele albe ale botezului și ale Învierii;
Rugăciunile sunt primite cu blândețe cerească;
Se crede că toți cei care pleacă dintre noi în această perioadă sunt primiți cu mai multă ușurință în împărăția cerurilor.
Alegerea divină ca Papa Francisc să plece exact acum are o semnificație covârșitoare. Nu este o simplă coincidență. Este, în credința multora, un semn de har suprem: sufletul său a fost chemat într-un timp al bucuriei cerești, când Însuși Hristos veghează cu brațele deschise asupra lumii.
Ultima binecuvântare: o împlinire a dorinței sale
De-a lungul vieții, Papa Francisc a vorbit adesea despre speranța de a-și încheia misiunea pe pământ în pace, alături de oameni, binecuvântându-i. În Duminica Paștelui, în ciuda stării de sănătate fragile, a ieșit să își împlinească această ultimă dorință.
Privirile celor prezenți au surprins ceva greu de explicat: o lumină aparte pe chipul său, un fel de bucurie amestecată cu liniște adâncă. După această binecuvântare, Papa Francisc și-a închis ochii spunând, potrivit martorilor apropiați: „Am terminat călătoria mea aici. Acum sunt gata să merg acasă.”
Ce mesaj ne lasă această plecare
Moartea Papei Francisc în Sâmbăta Albă nu este doar o întâmplare, ci o lecție despre cum ar trebui să privim sfârșitul: nu ca pe un capăt de drum, ci ca pe o renaștere, o revenire în lumină, exact așa cum învierea lui Hristos promite tuturor celor ce cred.
Este un apel la speranță, la credință, la curățirea inimii. Un semnal că, indiferent cât de grea este viața pământească, în cele din urmă, iubirea, bunătatea și credința ne conduc către un loc unde nu există durere, ci doar lumină veșnică.
Papa Francisc a înțeles și a trăit această credință până la capăt. Și acum, într-o zi când cerurile sunt deschise și îngerii cântă, sufletul său pleacă spre întâlnirea cu Dumnezeu.
