Pentru mulți credincioși, aprinderea unei lumânări în biserică este un gest firesc, aproape reflex, un act de rugăciune și speranță. Însă puțini știu că există o greșeală comună, aparent banală, care poate anula puterea acestei ofrande și, potrivit unor preoți, chiar Îl poate supăra pe Dumnezeu.
În tradiția ortodoxă, lumânarea simbolizează sufletul omului care se jertfește în fața lui Dumnezeu. Focul ei este văzut ca o rugăciune arzătoare, un strigăt tăcut către cer. Dar această semnificație profundă este adesea umbrită de intenții greșite sau de obiceiuri lipsite de conținut spiritual.
Greșeala pe care o facem când aprindem lumânări la biserică. Preoții spun că Îl supărăm pe Dumnezeu
Potrivit preoților, una dintre cele mai mari greșeli este aprinderea lumânărilor mecanic, fără rugăciune sinceră, fără reculegere sau, mai grav, cu gânduri de ură, invidie sau răzbunare. Sunt oameni care aprind lumânări pentru „a i se întoarce răul cuiva”, „să nu-i meargă bine” sau „să plătească pentru ce a făcut”. Unii chiar spun în gând: „Să-l ardă lumânarea mea!”
Această atitudine nu doar că anulează orice valoare a gestului religios, dar este considerată o ofensă directă la adresa lui Dumnezeu. Lumânarea nu este un instrument de blestem sau de pedeapsă. Este o punte între suflet și cer, nu o armă împotriva altora.
Preoții avertizează: Dumnezeu nu poate fi manipulat
„Nu poți aprinde o lumânare cu intenții rele și să te aștepți ca Dumnezeu să-ți facă dreptate. Nu-L poți folosi pe Dumnezeu ca pe un instrument de răzbunare. Asta nu e credință, e magie neagră mascată în gest religios”, spune un preot din Ardeal. El subliniază că lumânarea este un act de iubire, nu de ură.
Din păcate, bisericile sunt adesea martore ale unor gesturi făcute din superstiție, nu din credință. Oamenii aprind lumânări „ca să le meargă bine”, „ca să prindă un loc de muncă”, „ca să nu-i lase soțul”, dar uită să rostească o rugăciune curată, smerită, în tăcerea inimii.
Lumânarea nu funcționează ca un talisman. Lumânările nu sunt obiecte magice. Ele nu aduc noroc, bani sau iubire dacă nu sunt însoțite de o inimă sinceră și o minte liniștită. Dacă sunt aprinse doar din obișnuință sau din interes, ele nu urcă spre cer, ci rămân simple bucăți de ceară topită.
Cum să aprinzi corect o lumânare la biserică
Preoții ne îndeamnă să nu facem acest gest în grabă, între două telefoane sau cu privirea la ce fac ceilalți. Iată câteva sfaturi esențiale:
Înainte de a aprinde lumânarea, fă semnul crucii și rostește o rugăciune, chiar și în gând: „Doamne, primește această lumânare ca pe o jertfă a credinței mele.”
Nu aprinde lumânări cu scopuri negative.
Alege să te rogi pentru sufletul tău, pentru sănătatea celor dragi, pentru iertare, pace și lumină.
Nu compara lumânarea ta cu a altora – nu contează cât de mare este sau cât ai plătit pe ea. Contează intenția.
Dacă aprinzi o lumânare pentru un dușman sau cineva care ți-a greșit, fă-o din milă și dorință de împăcare, nu din ură.
Gestul aprinderii unei lumânări trebuie să fie însoțit de rugăciune și de o stare de smerenie. Nu lumina fizică ajunge la Dumnezeu, ci lumina din sufletul celui care o aprinde. Să nu uităm că cel mai important „foc” este cel al credinței adevărate – iar o inimă împietrită, chiar și cu zece lumânări aprinse, nu poate mișca cerul.
