Ana Iorga a explicat vineri, în rubrica „Pe cuvânt”, de la Antena 3 CNN, cum scriem corect formele verbului „a fi”.
Un singur „i” poate face diferența între eleganţă și o rușine publică. Ţi s-a întâmplat să scrii la nimereală? Gata cu bâlbele!
Fii serios! – la imperativ afirmativ scriem cu doi „i”
Nu fi obraznic! – la imperativ negativ scriem cu un „i”
La conjunctiv prezent scriem cu doi „i”, și la afirmativ, și la negativ:
Să fii înţelegător cu ei!
Să nu fii repezit!
Spre deosebire de condițional prezent, unde scriem cu un singur „i”:
Ar fi bine să vii.
N-ar fi bine să vii.
Cum scriem însă verbul „a fi” când el este auxiliar în interiorul altor moduri și timpuri. Nu e verbul principal.
Să fi vrut să plece şi nu putea. – aici „fi” este auxiliar în forma de conjunctiv perfect a verbului „a vrea”
Ar fi vrut să vină cu noi. – aici „fi” este auxiliar în forma de condițional perfect a verbului „a vrea”
Scriem în ambele situații cu un „i”.
Vorba care exprima oful românesc se scrie așa: „Fir-ar să fie!”
