Mărturia lui Virgil Măgureanu: cum a fost blocat mesajul radical prin care Ion Iliescu a încercat să declanșeze debarcarea lui Nicolae Ceaușescu încă din martie 1989.
Ion Iliescu, primul președinte al României după Revoluția din 1989, a fost unul dintre exponenții erodării regimului Ceaușescu încă de la începutul anilor ’80. La acea vreme, Iliescu căzuse în dizgrația fostului dictator, fiind văzut ca o posibilă amenințare la adresa autorității sale.
Ion Iliescu, omul ”sistemului”, căzut în dizgrația lui Ceaușescu
În 1984, Ion Iliescu a fost înlăturat de la conducerea Consiliului Național al Apelor, fiind bănuit că a inițiat discuții cu diverse grupuri de persoane care doreau înlăturarea lui Ceaușescu de la putere.
Anul 1989 l-a prins pe Iliescu în postura de director al Editurii Tehnice, sub supravegherea Securității comuniste. În martie, BBC și Europa Liberă au difuzat un document intitulat ”Scrisoarea celor șase”, care critica politica urmată de regimul Nicolae Ceaușescu.
Scrisoarea era concepută de fostul demnitar comunist Gheorghe Apostol și semnat de alți cinci membri marcanți ai PCR: Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Grigore Răceanu, Constantin Pârvulescu și Silviu Brucan.
În acel moment, Ion Iliescu a simțit că situația de la București devenea fierbinte, așa că s-a hotărât să scrie și el o scrisoare, mult mai radicală, pe care s-o trimită celor de la Europa Liberă.
Frizeria, Parcul Circului și o scrisoare care n-a trecut granița: Iliescu înainte de Revoluție
Virgil Măgureanu, fost director al Serviciului Român de Informații, a povestit în volumul ”De la regimul comunist la regimul Iliescu. Virgil Măgureanu în dialog cu Alex Mihai Stoenescu”, că la o zi după ce Scrisoarea celor șase a fost difuzată la radio, a primit un telefon de la Ion Iliescu.
Frizeria, Parcul Circului și o scrisoare care n-a trecut granița: Iliescu înainte de Revoluție
Virgil Măgureanu, fost director al Serviciului Român de Informații, a povestit în volumul ”De la regimul comunist la regimul Iliescu. Virgil Măgureanu în dialog cu Alex Mihai Stoenescu”, că la o zi după ce Scrisoarea celor șase a fost difuzată la radio, a primit un telefon de la Ion Iliescu.
A venit la întâlnire pe trotuar, însoţit de un fost ambasador, nu-i reţin numele, se duseseră la frizer, şi, mă rog, era un bun pretext să ne întâlnim acolo. A venit la întâlnire însoţit de acel ambasador al cărui nume îmi scapă. După câteva vorbe de circumstanţă, politeţuri, eu ştiind că timpul este măsurat, l-am luat deoparte şi i-am spus ce se întâmplase cu scrisoarea.
A fost extrem de impresionat, nu aflase, probabil, că nici nu avusese cum, şi atunci pe loc s-a hotărât să facă, aşa cum am făcut noi şi în alte dăţi… `Măi, redactăm ceva şi facem ca de obicei, scrie tu o formă`. Am şi originalul formei scrise de mine, dar n-a convenit, şi atunci a scris el o formă, ceva mai extinsă ca a mea. Textul acela era prea exaltat şi prea puţin analitic şi atunci a luat şi el şi a făcut un text”, a povestit Virgil Măgureanu.
Manuscrisul din Parcul Circului: o scenă desprinsă dintr-un film de spionaj
Câteva mai târziu, Măguranu și Iliescu aveau să se întâlnească din nou, de data aceasta pentru predarea documentului. Fostul șef al SRI a dezvăluit că scrisoarea lui Iliescu i-a fost preluată unui coleg de catedră de la ”Ștefan Gheorghiu”, care a refuzat s-o dea mai departe pentru că… pur și simplu nu i-a plăcut conținutul.
”Textul acela al lui Iliescu, iar este obiectul unei legende. Ne-am întâlnit la jumătatea lui aprilie, în Parcul Circului, pe una din băncile aleii care duce dinspre Ştefan cel Mare spre ciupercă, ne-am aşezat, şi el avea diplomatul pe genunchi, a scos manuscrisul care era în format A5. L-am luat şi l-am băgat în buzunarul de la haină şi am mai stat de vorbă generalităţi. Ăsta era textul pe care eu l-am şi bătut la maşină.
Stăm noi ce stăm, n-a fost mai lungă de un sfert de oră întâlnirea asta, după care eu am copiat asta şi i-am dat lui Trăznea (Ovidiu Trăznea era profesor la Academia de Ştiinţe Social-Politice Ştefan Gheorghiu, n.r.). Trăznea atunci, după ce a citit, a zis: «Nu sunt mulţumit de text» şi atunci s-a hotărât să scrie el unul (l-a redactat la 8 mai 1989, n.r.). «Lasă că-l fac eu». Scenariul era aşa: eu îl fac, tu îl baţi la maşină şi eu îl dau ataşatului cultural de la Ambasada Americană, pe care îl cunoştea personal. Acesta a fost circuitul real. Aşa a fost povestea cu acel text, care nici nu s-a difuzat, nici nu a trecut graniţa, cum se zice”, se mai arată în cartea lui Măgureanu.
Reacția lui Iliescu: „Nu i-am cerut să-l avizeze, ci să-l trimită!”
Ion Iliescu a confirmat episodul într-o postare pe blogul său personal, în care s-a arătat destul de deranjat de faptul că scrisoarea sa n-a mai ajuns niciodată la destinație.
”Pentru transmiterea textului meu spre Europa Liberă am apelat la Virgil Măgureanu, pe atunci cadru didactic la “Ştefan Gheorghiu”, care mi-a vorbit despre posibilitatea realizării acestui lucru prin intermediul profesorului Ovidiu Trăsnea.
El descrie în cartea sa de dialoguri cu A.M. Stoenescu acest episod, explicând de ce textul nu a mai ajuns la destinaţie. Nu comentez explicaţiile sale.
Însă eu nu-i înmânasem textul meu pentru a-l supune avizării profesorului Trăsnea, ci doar pentru a-l transmite în afară. Dacă ar fi dorit, profesorul nu avea decât să-şi asume conceperea oricărui alt text, care i se părea mai potrivit, nu în locul textului meu!”, a scris Ion Iliescu.
Revoluția ratată a lui Ion Iliescu. Ce scria în scrisoarea care n-a mai ajuns la România Liberă
Fostul președinte al României susține că scrisoarea lui reprezenta o adevărată ”chemare la acțiune”, lăsând să se înțeleagă că ar fi putut reprezenta un veritabil manifest pentru o posibilă revoltă, cu zece luni înainte de cea din decembrie 1989. Tot atunci, el a făcut public mesajul pentru că, spunea el, reflectă modul în care ”aborda el problemele”.
”Către toţi membrii Partidului Comunist Român!
Către toţi cetăţenii României!
Stimaţi tovarăşi,
Dragi concetăţeni!
Ţara noastră se află într-o profundă criză – politică, economică, socială şi morală – ale cărei consecinţe se repercutează asupra vieţii tuturor straturilor populaţiei, prin mizerie economică, degradare morală şi corupţie generalizată.
Nicicând, economia ţării nu s-a aflat – în condiţii de pace – într-o situaţie mai precară, în ciuda potenţialului crescut şi a resurselor antrenate în circuitul economic. O conducere incompetentă şi iresponsabilă, orbită de setea de putere, a reuşit să provoace un haos total în economie, pe care nu-l mai poate stăpâni” (citește tot textul pe blogul lui Ion Iliescu).
De la complici la rivali: ruptura Iliescu – Măgureanu după 1996
Virgil Măgureanu a fost considerat un om de încredere al lui Ion Iliescu, cel care l-a și numit în fruntea SRI, în contextul tensionat de după Revoluție. După 1996, când Ion Iliescu a pierdut alegerile, au apărut și unele disensiuni între cei doi.
S-a vorbit atunci despre un posibil ”joc dublu” făcut de șeful SRI, precum și despre un pact tăcut al celor doi, în condițiile în care probe importante din timpul Revoluției sau Mineriadelor, care au avut legătură cu trecutul politic al lui Ion Iliescu, s-au pierdut prin arhivele serviciilor de informații.
Cert este că în 1997, la câteva luni după venirea lui Emil Constantinescu la Cotroceni, Virgil Măgureanu și-a prezentat demisia din fruntea SRI. Ulterior, el și-a încercat norocul și în politică, înființând Partidul Național Român și Alianța Națională, care a fuzionat cu alte partide minore. Pe de altă parte, Ion Iliescu a câștigat din nou alegerile în 2000 și a mai bifat un mandat în fruntea României.
Ulterior, Ion Iliescu a fost pus sub acuzare în dosarele Revoluției și Mineriadelor, însă dosarele nu au ajuns niciodată în instanță. În mai 2022, lui Iliescu i s-a retras certificatul de revoluționar cu merite deosebite, pe motive de incompatibilitate cu funcțiile deținute în Partidul Comunist Român. În martie 2025, Tribunalul București a decis anularea definitivă a certificatului.
