Casa Albă a transmis NASA o solicitare inedită și deosebit de complexă: stabilirea unui sistem standardizat de timp și comunicații pentru Lună, care să asigure securitatea transferurilor de date și coordonarea misiunilor spațiale. Proiectul, aflat deja în discuție între experții agenției spațiale, ridică mari provocări tehnice, deoarece timpul nu curge la fel pe Lună ca pe Pământ.
Timpul lunar coordonat, un reper pentru viitoarele misiuni spațiale
Conform planului, până la finalul anului 2026 ar trebui să fie implementat Timpul Lunar Coordonat (LTC) – un punct de referință precis, menit să ajute la sincronizarea navelor spațiale, a sateliților și a echipamentelor științifice aflate pe Lună. Spre deosebire de fusurile orare terestre, LTC nu este destinat utilizării de către oameni, ci exclusiv pentru tehnologie și echipele de control de la sol.
Această inițiativă devine crucială în contextul intensificării programelor de explorare lunară, precum Artemis, care vizează întoarcerea oamenilor pe Lună și crearea unei baze permanente.
O misiune extrem de dificilă
Specialiștii NASA au atras atenția că implementarea unui astfel de sistem într-un termen atât de scurt reprezintă o sarcină aproape imposibilă. Diferențele de gravitație și poziționare fac ca mecanismele de măsurare a timpului să nu funcționeze identic pe Lună și pe Pământ.
„Același ceas folosit pe Pământ s-ar mișca cu un ritm diferit pe Lună”, a declarat Kevin Coggins, reprezentant NASA, citat de Sky News.
În plus, există și variații periodice cauzate de poziția Lunii și de influențele gravitaționale, care ar putea devia și mai mult măsurarea timpului față de standardul terestru.
De ce este important un fus orar lunar
Un timp lunar coordonat nu ar însemna doar precizie științifică, ci și siguranță. Comunicarea dintre navele spațiale, sateliți și centrul de control depinde de o sincronizare perfectă. În lipsa unui standard unic, misiunile viitoare pe Lună și pe Marte ar putea fi expuse riscului de erori de coordonare.
Proiectul NASA reprezintă, astfel, o etapă esențială pentru viitorul explorării spațiale, însă experții avertizează că realizarea lui până în 2026 presupune resurse uriașe și o colaborare internațională fără precedent.
