În fiecare an, pe 22 octombrie, Biserica Ortodoxă și cea Greco-Catolică îi prăznuiesc pe cei șapte tineri din Efes, cunoscuți pentru credința lor neclintită și pentru minunea unică a învierii lor după 200 de ani. Acești sfinți sunt considerați mijlocitori pentru cei care trec prin perioade de grele încercări, iar rugăciunile adresate lor aduc alinare și speranță celor copleșiți de griji și necazuri.
Cine au fost cei șapte sfinți tineri din Efes
Potrivit tradiției consemnate de Biserică și relatate de basilica.ro, cei șapte sfinți tineri din Efes – Maximilian, Iamvlih, Martinian, Ioan, Dionisie, Exacustodian și Antonin – au trăit în secolul al III-lea, în timpul împăratului Deciu, cunoscut pentru persecuțiile violente asupra creștinilor.
Acești tineri erau soldați în armata imperială și s-au făcut remarcați prin credința lor puternică în Hristos. Împăratul le-a cerut să renunțe la creștinism, promițându-le menținerea pozițiilor militare și protecția sa. Tinerii au refuzat, alegând să-și păstreze credința chiar și cu prețul vieții.
Împăratul le-a oferit un scurt răgaz pentru a-și reconsidera decizia, însă cei șapte au ales să se retragă într-o peșteră de lângă cetatea Efesului, pentru a se ruga și a-și întări nădejdea în Dumnezeu. Cel mai tânăr dintre ei, **Iamblic**, cobora periodic în oraș pentru a aduce hrană și haine.
Când împăratul Deciu a aflat că tinerii nu s-au supus, a poruncit ca intrarea în peșteră să fie zidită, condamnându-i astfel la moarte prin asfixiere. Însă, potrivit scrierilor sfinte, Dumnezeu i-a cuprins într-un somn adânc care a durat **200 de ani**.
Minunea învierii celor șapte tineri
După două secole, Dumnezeu a rânduit ca tinerii să se trezească. Piatra care închidea peștera dispăruse, iar unul dintre ei a coborât din nou în Efes, crezând că dormiseră doar o noapte.
Atunci când a încercat să cumpere pâine, oamenii au fost uimiți să vadă monede vechi de sute de ani. Așa s-a aflat minunea învierii lor, iar vestea a ajuns până la proconsulul și **Episcopul Ștefan al Efesului**.
Cei șapte tineri au fost duși în fața împăratului Teodosie, căruia i-au dat mărturie despre puterea lui Dumnezeu și despre învierea de obște. După șapte zile, s-au stins din viață în pace, fiind înmormântați cu mare cinste în anul **434**.
Semnificația spirituală a sărbătorii din 22 octombrie
Cei șapte tineri din Efes sunt cinstiți în întreaga lume creștină ca simboluri ale credinței neclintite și ale speranței în viața veșnică. Ei sunt invocați mai ales de cei care trec prin stări de neliniște, lipsă de somn, frământări sufletești sau lipsa încrederii în Dumnezeu.
Tradiția spune că rugăciunile adresate lor aduc liniște și claritate sufletului, oferind pace interioară celor care se simt pierduți în greutățile vieții.
Rugăciune către Sfinții șapte tineri din Efes
„Sfinților 7 tineri din Efes, care bine v-ați nevoit și cununa Împăratului Hristos ați dobândit, ne rugăm vouă, ca unii care multă îndrăzneală înaintea Domnului ați câștigat.
Sfinților Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan şi Constantin, izbăviți-ne de lipsa somnului și puținătatea sufletului.
Voi, care în vremea împăratului Deciu, prigonitorul, ați fost pregătiți să luați cununa muceniciei, mărturisind dreapta credință și împotrivindu-vă tiranului celui fără de omenie, însă, din rânduială dumnezeiască, peștera în care v-ați adăpostit nu v-a fost vouă mormânt, ci s-a făcut vouă sân al lui Avraam, în care ați dormit somn adânc mai multe sute de ani şi, ca nişte prunci ce se încălzesc la sânul maicii lor, nu ați suferit nicio stricăciune.
Iar în vremea binecredinciosului împărat Teodosie, din încredințarea Mântuitorului și pentru adeverirea Învierii celei de obște, v-ați trezit și v-ați arătat oamenilor, dând mărturie despre puterea lui Dumnezeu, apoi ați adormit cu adevărat întru odihna cea veșnică.
O, preaslăvită minune, încât pretutindeni oamenii o au cunoscut.
Deci, și acum, când gânduri negre vin asupra noastră, văzând cum slăbim cu duhul și cum ne descurajăm din lipsa somnului, acestea ne rod și ne macină sufletește, ca un vierme neadormit. Grijile cele apăsătoare, ca niște ulii la pradă, ne covârșesc și nu mai știm ce sunt pacea și odihna încrederii în Dumnezeu.
Știm că toate acestea pentru păcatele noastre sunt. Știm că, pentru puțina noastră iubire de Dumnezeu și de aproapele, în astfel de mâhniri se afundă sufletul nostru.
Cu pocăință ne rugăm și cerem ajutorul vostru, Sfinților din Efes, somn binecuvântat și mângâietor, spre pacea sufletului și odihna cea trupească, dăruiți-ne. Izbăviți-ne din gândurile cele rele, iar cu cele bune ne insuflați.
Scoateți-ne din grijile cele multe care ne macină și de singură grija mântuirii învățați-ne să ne ținem. Așadar, Sfinților ai lui Dumnezeu, prin ajutorul vostru, luminare și împăcare întru Hristos să găsim și cerul să îl dobândim. Amin.”
Această rugăciune, rostită cu credință în ziua de 22 octombrie, este considerată una dintre cele mai puternice pentru pace sufletească și vindecarea de neliniști.
Sfinții tineri din Efes rămân, până astăzi, un exemplu de curaj, smerenie și credință neclintită în fața încercărilor vieții.
