Cu doar o lună înainte de moartea sa neașteptată, doctorița **Ștefania Szabo**, directorul medical al Spitalului Județean de Urgență Buzău, vorbea public despre epuizarea din sistemul medical și despre presiunea uriașă pe care o resimt medicii din spitalele românești. În vârstă de 38 de ani, medicul chirurg a fost găsit fără suflare marți dimineață, în camera de gardă, la doar două ore înainte de finalul turei.
Tragedia a șocat întreaga comunitate medicală, mai ales în contextul în care chiar Ștefania atrăgea atenția, în urmă cu câteva săptămâni, asupra volumului uriaș de muncă și a lipsei de recunoaștere pentru eforturile depuse de personalul sanitar.
Ștefania Szabo, găsită fără viață în spitalul în care lucra
Potrivit anchetatorilor, medicul a fost descoperit de un angajat al secției Chirurgie, care a observat că telefonul acesteia suna insistent fără ca nimeni să răspundă. Când a intrat în camera de gardă, femeia era deja fără suflare. Primele ipoteze ale colegilor indică o posibilă epuizare severă, cauzată de stresul și oboseala acumulată în timpul gărzilor și al activităților zilnice.
Doctorița Ștefania Szabo era una dintre cele mai implicate persoane din spital. Deși ocupa o funcție de conducere, continua să efectueze gărzi și să participe activ la intervenții chirurgicale, pentru a sprijini echipa și a acoperi lipsa de personal.
Declarațiile Ștefaniei Szabo despre volumul de muncă
Într-o intervenție televizată realizată cu doar o lună înainte de tragedie, Ștefania Szabo vorbea deschis despre problemele majore din sistemul medical și despre modul în care gărzile îi epuizează pe medici. Ea sublinia că munca depusă în afara programului normal este chiar mai intensă, însă nu este recunoscută la calculul vechimii.
„Eu în gardă muncesc, și muncesc suplimentar față de orele de program. Dar munca este aceeași, dacă nu mai grea, pentru că în gardă ai urgențe de rezolvat. La program ai pacienții programați, vorbesc din punctul de vedere al chirurgului care operează. În gardă vin urgențele, munca și volumul de muncă este mai mare după orele de program decât în timpul programului, când suntem și toți acolo, când ne mai putem împărți munca. Așa sunt eu și colegul meu din linia a doua, tragem amândoi. E aceeași muncă, de aia nu înțeleg de ce să nu beneficiem de vechime conform muncii. E muncă, nu stăm”, spunea Ștefania Szabo, într-o emisiune TV.
Aceste declarații par acum premonitorii, având în vedere contextul tragic al morții sale. Cuvintele ei reflectau o realitate dură din sistemul medical românesc, unde medicii muncesc până la epuizare, adesea fără compensație corespunzătoare.
„Și medicii sunt oameni” – mesajul tulburător al Ștefaniei Szabo
În aceeași emisiune, directoarea spitalului vorbea despre presiunea constantă asupra cadrelor medicale și despre lipsa înțelegerii din partea pacienților și a autorităților.
„Este un volum foarte mare de muncă. La un moment dat ajungi la un nivel în care nu mai poți. (…) Și medicii sunt oameni. La un moment dat nu mai poți. Ai momente când nu mai poți. Dacă pacienții ar înțelege că anumite patologii pot fi tratate prin medicul de familie, prin ambulatorii de specialitate și nu ar mai veni să încarce UPU, într-adevăr, poate că am resimți altfel lucrurile și am reuși să tratăm urgențele”, spunea aceasta.
Declarațiile sale evidențiau clar problema sistemică din spitalele din România – lipsa de personal, volumul mare de muncă și presiunea psihologică constantă asupra medicilor.
O tragedie care ridică semne de întrebare
Moartea Ștefaniei Szabo a declanșat o anchetă complexă coordonată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău. Anchetatorii iau în calcul toate ipotezele, inclusiv cea a unui posibil colaps cauzat de suprasolicitare. Familia a cerut efectuarea necropsiei sub supravegherea unui expert independent, iar rezultatele analizelor toxicologice sunt așteptate în zilele următoare.
Tragedia pune din nou în lumină realitatea dureroasă a medicilor din România – profesioniști dedicați, care, din cauza lipsei de personal și a presiunii constante, ajung să-și sacrifice sănătatea și viața pentru a-și îndeplini datoria.
Cuvintele Ștefaniei Szabo, rostite cu doar câteva săptămâni înainte de moarte, rămân un avertisment dureros pentru sistemul medical: „Și medicii sunt oameni.”
