Declarațiile Ursulei von der Leyen de la Conferinţa de securitate de la München au readus în prim-plan dezbaterea privind viitorul apărării europene. Preşedinta Comisiei Europene a subliniat necesitatea activării mecanismelor prevăzute în tratatele Uniunii Europene şi a pledat pentru decizii mai rapide, bazate pe votul cu majoritate calificată.
Apel ferm pentru apărarea reciprocă
În discursul susţinut la MSC, Ursula von der Leyen a evidenţiat caracterul obligatoriu al solidarităţii în materie de securitate:
„Apărarea reciprocă nu este o sarcină opţională pentru Uniunea Europeană. Este o obligaţie prevăzută în propriul nostru tratat – articolul 42(7)”, a afirmat von der Leyen. „Este angajamentul nostru colectiv să ne sprijinim reciproc în caz de agresiune sau, mai simplu spus: unul pentru toţi şi toţi pentru unul. Şi acesta este sensul Europei”.
Mesajul transmis reflectă dorinţa Bruxellesului de a consolida autonomia strategică a Uniunii Europene într-un context geopolitic tensionat.
Articolul 42(7), considerat plan B pentru securitatea Europei
Articolul 42(7) a fost menţionat ca o posibilă plasă de siguranţă într-un scenariu în care sprijinul SUA pentru NATO ar putea fi diminuat. Ideea a fost susţinută anterior şi de lideri europeni prezenţi la München.
Preşedinta Comisiei Europene a atras atenţia asupra ritmului decizional al Uniunii:
„Acest lucru ar putea însemna să ne bazăm pe rezultatul majorităţii calificate, mai degrabă decât pe unanimitate”, a avertizat von der Leyen.
Ce presupune votul cu majoritate calificată
Votul cu majoritate calificată (QMV) necesită ca 55% din ţările UE, reprezentând 65% din populaţia blocului, să voteze în favoarea unei propuneri. Sistemul este privit ca o soluţie pentru evitarea blocajelor instituţionale generate de dreptul de veto.
În practică, QMV ar putea permite adoptarea unor decizii strategice chiar şi în situaţii în care anumite state membre se opun.
„A fost nevoie de o terapie de şoc”
Ursula von der Leyen a recunoscut că evoluţiile recente au determinat o schimbare de paradigmă la nivel european:
„Este adevărat că a fost nevoie de o terapie de şoc”, a declarat aceasta. „Şi au fost depăşite unele limite care nu mai pot fi depăşite”.
Afirmaţia sugerează că actualul context de securitate a forţat Uniunea Europeană să accelereze investiţiile şi cooperarea în domeniul apărării.
Mesaje către NATO şi administraţia americană
În intervenţia sa, von der Leyen a invocat o declaraţie a lui Jerry Friedheim:
„Dacă o ţară nu se simte în primul rând responsabilă pentru propria securitate şi bunăstare, va lăsa această sarcină în seama altora şi nu va reuşi să-şi mobilizeze resursele şi voinţa politică pentru propria apărare”.
Ulterior, întrebată despre declaraţiile secretarului general al NATO, Mark Rutte, aceasta a oferit un răspuns sugestiv:
„Aş vrea să-i spun dragului meu prieten că nu există doar statu-quo, diviziune şi perturbare. Există multe alte posibilităţi, iar statu-quo-ul nu este satisfăcător”.
Pe de altă parte, şefa executivului european a transmis un mesaj conciliant faţă de Washington:
„Am fost foarte liniştită de discursul secretarului de stat”.
Europa între autonomie strategică şi parteneriat transatlantic
Declaraţiile Ursulei von der Leyen reflectă echilibrul delicat pe care Uniunea Europeană încearcă să îl menţină între consolidarea propriei capacităţi de apărare şi menţinerea relaţiei strategice cu SUA.
Dezbaterile privind articolul 42(7) şi votul cu majoritate calificată ar putea deveni teme centrale în agenda politică europeană, pe fondul transformărilor rapide din arhitectura globală de securitate.
