Calendar ortodox 26 aprilie 2026. Sfinții Mucenici din Dobrogea: Chiril, Chindeu și Tasie au suferit moarte martirică în vremea împăratului roman Dioclețian (284-305), în Axiopolis (Cernavodă).
* Sfântul Sfințit Mucenic Vasilevs, pomenit în calendarul creștin ortodox la 26 aprilie, a fost episcop în cetatea Amasia, în timpul împăratului roman Liciniu (308-321), persecutor al creștinilor.
Liciniu, care stăpânea provinciile europene răsăritene ale Imperiului Roman, era căsătorit cu sora Sfântului Împărat Constantin cel Mare și inițial a fost un aliat al acestuia. Dar între cei doi au apărut între timp tensiuni care în cele din urmă au dus la declanșarea unui puternic conflict armat intern.
În această dispută Liciniu a început și o persecuție sângeroasă împotriva creștinilor din regiunile pe care le controla. Atunci au fost torturați și omorâți și ce 40 de Sfinți Mucenici, care erau soldați în armata romană staționată, în timpul acestui împărat, în Sevastia, localitate din Armenia antică.
Între creștinii care au suferit moarte martirică a fost și Sfântul Sfințit Mucenic Vasilevs.
Adus din Amasia în Nicomidia, acolo unde se afla Liciniu, a fost întemnițat și a fost îndemnat să se lepede de Hristos.
La promisiunile unui trimis al împăratului de slavă, cinste și multe daruri pe care le va primi de se va pleca să jertfească idolilor, Sfântul Vasilevs a răspuns: ‘Acestea să le spui împăratului: de-ar fi voit să-mi dea chiar și toată împărăția sa, niciodată nu va putea să-mi dea atât cât voiește să ia de la mine’. (Viețile Sfinților)
Mărturisindu-și credința, Sfântul Vasile a fost condamnat la moarte și ucis prin tăierea capului, iar trupul aruncat în mare.
Calendar ortodox 26 aprilie 2026. Rugăciune către Sfântul Mucenic Vasile, Episcopul Amasiei
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Vasilevs, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasilevs, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Înaintea Împăratului Puterilor Celor Cereşti stai purtând cunună, Sfinte Vasilevs purtătorule de Dumnezeu, har şi milă cerând pentru toţi cei ce cu dragoste te cinstesc pe tine.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasilevs, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împărăţit-ai peste patimile trupului şi ai călcat pe împăratul cel fără de Dumnezeu, care poruncea să te lepezi de Împăratul Cel Ceresc, Fericite Vasilevs.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca pe un păzitor al Dumnezeieştilor Porunci celor împărăteşti, te-a uns cu Dumnezeiască ungere de împărăţie Împăratul Slavei şi te-a împodobit cu cununa muceniciei, fericite părinte.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin
De ce duminica este prima zi a săptămânii, de fapt? De unde-i vine denumirea și ce semnificație are?
Duminica este prima zi a săptămânii, de fapt, în ciuda a ceea ce tie fiecare dintre noi și de înșiruirea zilelor săptămânii în toate calendarele obișnuite civile. Dar de unde vine denumirea acestei zile speciale și ce înseamnă ea?
Duminica este, conform obișnuinței noastre, ultima zi a fiecărei săptămâni, o zi, în general de odihnă, ce ne pregătește pentru noua perioadă în care fiecare va reveni la munca sa.
Duminica este ziua așteptată de mai toți oamenii. Alături de cea de sâmbătă, ea face parte din perioada de odihnă, de relaxare, de detașare de sarcinile de la job, de la finalul fiecărei săptămâni.
Dar cum de a fost denumită astfel, „duminică”. Ca să aflăm, trebuie să ne întoarcem în timp, în perioada Imperiului Roman, ând semnifica „ziua Soarelui” (Dies Solis), fiind dedicată astrului care ne luminează și încălzește.
Odată cu creștinismul, limbile romanice derivate din latină au schimbat dedicația din „ziua Soarelui” în „ziua Domnului” („domingo” în spaniolă, „dimanche” în franceză și „domenica” în italiană), conform dictionary.com. La noi, în limba română, a rezultat „duminică”.
În schimb, „Sun’s day” din limbile care vor deveni engleza și germana modernă. a rămas, totuși, „Ziua Soarelui”, adică „Sunday”, respectiv „Sonttag”.
Pe de altă parte, duminica, înțeleasă ca zi de odihnă, a luat naștere în urma unui decret emis de împăratul roman Constantin cel Mare, la 7 martie 321.
Până atunci, ziua de odihnă pentru creștini era Sabatul, moștenire a tradiției Shabatului evreiesc, pentru care sâmbăta era ultima zi a săptămânii și, prin urmare, conform Genezei din Biblie, cea în care până și Dumnezeu s-a odihnit după ce a făcut lumea.
Apoi, în anul 383, împăratul Teodosie I, care declarase deja creștinismul religie oficială a Imperiului prin Edictul de la Tesalonic (27 februarie 380), a interzis toate cultele păgâne.
Astfel, „Ziua Soarelui” a căpătat denumirea definitivă de „Ziua Domnului” (Dies Dominica) devenind zi de sărbătoare, dar și de odihnă, prin excelență.
Duminica înseamnă „Ziua Domnului”
Pentru majoritatea creștinilor este, de asemenea, ziua desemnată pentru ca ei să participe la slujbele religioase în hainele lor „de duminică”.
În România, din punct de vedere religios, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis în 2011 ca duminica să fie prima zi a săptămânii în cultul ortodox din țara noastră.
Este cea mai importantă zi din punct de vedere liturgic și marchează începutul unei noi săptămâni creștinești. De aceea, calendarele ortodoxe oficiale marchează acest lucru, spre deosebire de cele obișnuite care nu țin cont de rânduiala bisericească.
Și situația zilei de sâmbătă este una specială. Inițial, tot la romani, aceasta fiind „Ziua lui Saturn” (Dies Saturni), acest nume păstrându-se și în engleza de azi, în forma „Saturday”.
Dar, din punct de vedere biblic și bisericesc, sâmbăta este ziua a șaptea a săptămânii, adică ultima, când se sărbătorește Shabbatul ebraic.
În latină, Shabbat a devenit „Sabbatum”, dar în latina vulgară – adică cea vorbită de populație, nu cea scrisă – pe cuprinsul diferitelor provincii cucerite de Imperiul Roman, inclusiv în Dacia, ea s-a transformat în „Sambatum”, de unde a rezultat, în limba română „Sâmbătă”.
Astfel, în calendarul civil, spre deosebire de cel religios, suntem obișnuiți ca sâmbăta să fie penultima zi a săptămânii, iar duminica ultima, ambele fiind, pentru majoritatea oamenilor, și zile de odihnă.
În privința celorlalte zile ale săptămânii, babilonienii au fost primii care au inițiat săptămâna de șapte zile, ideea fiind preluată de romanii vorbitori de limbă latină, care au numit fiecare zi după un zeu.
Astfel, luni era „Ziua Lunii” (latină: „Lunae Dies”), marți a lui Marte (Martis Dies), miercuri a lui Mercur (Mercuri Dies), joi a lui Jupiter (Iovis Dies), vineri a lui Venus (Veneris Dies), iar sâmbătă „ziua lui Saturn” (Saturni Dies).
Popoarele germanice și nordice au procedat la fel, dar au înlocuit zeii romani cu zeii lor corespunzători.
Asemănările dintre cele două variante de nume pot fi observate și astăzi pentru fiecare zi, cu excepția duminicii, așa cum am arătat mai sus.
Ce e total interzis să faci
Pe 26 aprilie, dacă pică duminica — zi considerată în tradiția creștină „Ziua Domnului” — sunt privite ca nepotrivite sau chiar interzise muncile grele și activitățile care te îndepărtează de sensul ei spiritual: munca la câmp, spălatul rufelor, curățenia intensă ori orice efort făcut din obligație, nu din necesitate. Tradiția pune accent pe odihnă, liniște, participarea la slujbă și petrecerea timpului cu familia, iar ignorarea acestor rânduieli este văzută ca o lipsă de respect față de caracterul de sărbătoare al zilei.
