Șeful diplomației americane, Marco Rubio, a ținut un discurs istoric la Conferința de Securitate de la Munchen, pe un ton profund diferit de cel ținut anul trecut la aceeași reuniune de vicepreședintele JD Vance.
Nu au lipsit criticile la greșelile făcute de SUA și Europa în trecut, dar Rubio a spus că ele sunt parte a aceleiași civilizații și trebuie să fie împreună, subliniind că SUA nu vor să se separe de Europa, ci să revitalizeze legătura cu ea. La final, el a fost aplaudat frenetic de o mare parte a celor din sală, care s-au ridicat în picioare ca să ovaționeze discursul secretarului de stat american.
Principalele declarații ale lui Marc Rubio:
Ne-am adunat astăzi aici ca membri ai unei alianțe istorice, o alianță care a salvat și a schimbat lumea. Când această conferință a început în 1963, se desfășura într-o națiune, de fapt, pe un continent care era divizat el însuși divizat. Linia dintre comunism și libertate trecea prin inima Germaniei
La momentul primei reuniuni, comunismul sovietic era în plină ascensiune și mii de ani de civilizație occidentală erau în balanță.
„a acel moment, victoria era departe de a fi sigură, dar eram motivați de un scop comun. Eram uniți nu doar de ceea ce combăteam, ci și de ceea ce apăram.
Euforia acestui triumf ne-a condus la o iluzie periculoasă, aceea că am intrat în sfârșitul istoriei și că fiecare națiune va fi acum o democrație liberală, că legăturile formate doar prin comerț și schimburi comerciale vor înlocui acum naționalitatea, că ordinea globală bazată pe reguli, un termen folosit în exces, va înlocui acum interesul național și că vom trăi acum într-o lume fără frontiere, în care toată lumea va deveni cetățean al lumii”.
Aceasta a fost o idee prostească, care a ignorat atât natura umană, cât și lecțiile a peste 5000 de ani de istorie umană înregistrată, și ne-a costat scump.
În această iluzie, am îmbrățișat o viziune dogmatică a comerțului liber și fără restricții, în timp ce am dezindustrializat, am mutat milioane de locuri de muncă în străinătate și am cedat controlul adversarilor și rivalilor.
Am externalizat din ce în ce mai mult suveranitatea noastră către instituții internaționale, în timp ce multe națiuni au investit în state sociale masive, cu prețul menținerii capacității de a se apăra.
În căutarea unei lumi fără frontiere, am deschis porțile unui val fără precedent de migrație în masă care amenință coeziunea societăților noastre, continuitatea culturii noastre și viitorul poporului nostru.
Migrația în masă nu este și nu a fost o problemă marginală cu consecințe minore, ea transformă și destabilizează societățile din întreaga lume occidentală. Este necesar să preluăm controlul asupra frontierelor noastre.
Aceasta nu este o expresie a xenofobiei. Nu este ură. Este un act fundamental de suveranitate națională, iar eșecul în acest sens nu este doar o renunțare la una dintre cele mai de bază obligații pe care le avem față de poporul nostru.
Este o amenințare urgentă la adresa structurii societăților noastre și a supraviețuirii civilizației noastre în sine.
Statelele Unbite vor prelua din nou sarcina reînnoirii și restaurării
SUA și Europa sunt strâns legate, cu istoria comună, credința creștină, cultura, moștenirea, limba, strămoșii și sacrificiile din trecut.
De aceea noi, americanii, putem părea uneori puțin direcți și insistenți în sfaturile noastre. … Motivul, prieteni, este că ne pasă profund.
Ne pasă profund de viitorul vostru și al nostru, iar dacă uneori nu suntem de acord, dezacordurile noastre provin din profunda noastră preocupare pentru o Europă cu care suntem legați, nu doar economic, nu doar militar, ci și spiritual și cultural.
SUA doresc ca Europa să fie puternică, deoarece știm că soarta Europei nu va fi niciodată irelevantă pentru securitatea noastră națională”.
Statele Unite și Europa trebuie să fie împreună. Suntem parte a unei singure civilizații, civilizația occidentală.
ONU are un potențial enorm, dar nu a reușit să rezolve conflictul din Gaza sau din Ucraina, dovedindu-se neputincioasă de fiecare dată
Într-o lume perfectă, toate aceste probleme și multe altele ar fi rezolvate de diplomați și de rezoluții formulate în termeni fermi.
Dar nu trăim într-o lume perfectă și nu putem continua să permitem celor care amenință în mod flagrant și deschis cetățenii noștri și pun în pericol stabilitatea globală să se ascundă în spatele abstracțiilor dreptului internațional pe care ei înșiși le încalcă în mod sistematic.
Nu vrem ca aliații noștri să fie slabi, pentru că asta ne face și pe noi mai slabi.
Vrem aliați care să se poată apăra singuri, astfel încât niciun adversar să nu fie tentat să ne testeze puterea colectivă. De aceea nu vrem ca aliații noștri să fie împovărați de vină și rușine.
Vrem aliați care să fie mândri de cultura și moștenirea lor, care să înțeleagă că suntem moștenitori ai aceleiași civilizații mărețe și nobile și care, împreună cu noi, sunt dispuși și capabili să o apere. De aceea nu vrem ca aliații noștri să raționalizeze status quo-ul defectuos, în loc să ia în considerare ceea ce este necesar pentru a-l repara.
Pentru că noi, în America, nu avem niciun interes să fim îngrijitori politicoși și disciplinați ai declinului controlat al Occidentului.
Într-o perioadă în care titlurile din presă anunță sfârșitul erei transatlantice, să fie clar pentru toți că acesta nu este nici obiectivul, nici dorința noastră, deoarece pentru noi, americanii, casa noastră se află poate în emisfera vestică, dar vom fi întotdeauna un copil al Europei.
