Vârsta este în sufletul nostru, în starea noastră de spirit, în modul în care percepem viața pe care o avem. Nu contează câți ani împlinim fizic anul acesta, ci câți ani simte sufletul nostru că avem.
Este important să ne menținem optimismul chiar și după vârsta de pensionare pentru că numai așa putem vedea fiecare zi ca pe o nouă provocare.
Psihologul Yolanda Crețescu a vorbit, în cadrul rubricii Sfat de Sănătate cu Andreea Cigolea, despre cum ne putem menţine mintea limpede chiar şi la 60 de ani.
„Starea psihică contează la orice vârstă, dar cu atât mai mult la o vârstă înaintată, pentru că devine singura ancoră. Ne putem baza pe modul în care noi percepem viața. Când viața ne dă semne că nu mai suntem la fel de vigilenți, la fel de în forță, că nu mai avem aceleași capacități fizice, mintea noastră nu bătrânește, sufletul nostru nu bătrânește și e important să ne educăm de-a lungul întregii vieți să ne păstrăm optimismul, să ne păstrăm o stare de bine în situații domestice, să fim bine cu noi în situații de zi cu zi.
Depresia o putem defini așa ca o așteptare nerealistă. Când ne raportăm la viața de acum, de astăzi, din prezent, comparând-o cu ceva, cu altă perioadă a vieții noastre, când ceea ce sunt sau am acum, raportat la cum a fost cel mai bine nu sunt în același plan, atunci da, apare o depresie. De aceea, este foarte important să ne raportăm la prezent, cum sunt eu acum, nu cum am fost.
Noi ne-am obișnuit cu o viață grea, ne-am obișnuit să fim triști, ne-am obișnuit să fie greu, să fie gol, să fie suferință și să considerăm că așa e viața. Viața nu este așa. Viața are daruri și viața este și bună, chiar și atunci când este mai dificilă.
Mintea noastră nu știe să fie optimistă. Noi nu avem un stil de viață optimist dacă nu l-am avut pe parcursul vieții. Acțiunile sunt cele care pot păcăli această gândire pesimist-catastrofică și să trecem de la emoționalul pe care-l avem acum și să ni-l determinăm cu acțiunile pe care le facem.
Omul are nevoie de comunitate. Noi suntem ființe sociale și atunci ieșim pe ușă și sigur întâlnim oameni. Totul este să avem curajul să facem asta.
Avem nevoie de toți membrii tribului, dar uneori confundăm nevoia de afectivitate cu ajutorul, pentru că nu știm să cerem. De pildă, spunem: Mie mi-e dor de tine și vreau să treci pe la mine”. Acestea sunt doar semnale că acel părinte are încă nevoie de copilul lui și să ne acceptăm, pentru că deseori întâlnesc bătrâni care sunt certați sau criticați de copii.
Să nu uităm că fiecare vârstă este altfel și că nu avem cum să o înțelegem până când nu ajungem la acea vârstă.”, a mai spus psihologul.
