Joia Mare are o semnificație importantă pentru credincioși. Este ziua în care a avut loc Cina cea de Taină.
Iată cele mai importante obiceiuri respectate în această zi, prezentate de preotul Gabriel Cazacu.
„Ar trebui să ne gândim să participăm la Denie. Este Denia celor 12 Evanghelii cu niște lecturi biblice superbe din care aflăm cum și de ce Mântuitorul Iisus Hristos se jertfește pentru mântuirea noastră, a păcătoșilor.
Este momentul Cinei cea de Taină, un moment de regăsire spirituală. Mântuitorul Iisus Hristos ne arată modelul suprem de smerenie: spală picioarele ucenicilor și le încredințează după aceea rugăciunea Domnească.
Este o procesiune specială în care se scoate Sfânta Cruce în mijlocul bisericii și ne pregătim să intrăm în această atmosferă spirituală de tristețe, pentru că Iisus Hristos mai are de trăit câteva ore.
Noi oamenii îl vom judeca, îl vom răstigni. Va muri pe cruce, dar peste puțin timp va Învia, biruind moartea și păcatul.
Prin tradiție, astăzi se vopsesc ouăle. Dacă gospodinele nu au avut timp, astăzi putem face treburi finale. După ce am terminat stingem cuptorul și aprindem flacăra credinței în inima noastră și venim la biserică.
Această sărbătoare cea mai mare presupune multă lumină.
Lumină spirituală, lumina care vine de la Ierusalim, dar trebuie să corespundă unui asociat, lumina din sufletul fiecăruia. Să scoatem la lumină ce este mai bun și mai frumos!”, a spus preotul Gabriel Cazacu, la Antena 3 CNN.
Semnificaţia religioasă a celor 12 Evanghelii citite în Joia Mare din Săptămâna Patimilor
Joia Mare din Săptămâna Patimilor este cunoscută ca fiind ziua în care se citesc cele 12 Evanghelii şi se scoate Sfânta Cruce în naosul bisericii.
Deniile sunt slujbe unicat în cultul divin ortodox. Cuvântul denie vine de la slavonescu vdenie şi înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă.
Deniile se săvârşesc începând cu seara Floriilor, până în Vinerea Mare, atunci când se citeşte Prohodul Domnului.
Deniile nu se citesc mereu, potrivit creştinortodox.ro. Acestea se săvârşesc numai în două săptămâni din timpul unui an bisericesc şi anume: în săptămâna a cincea şi a şaptea din Postul Paştelui.
Semnificaţia Deniilor din Săptămâna Patimilor
În prima zi din Săptămâna Patimilor, Biserica ne aduce aminte de Patriarhul Iosif care a fost vândut de către fraţii sai în Egipt. El este o reînchipuire a Mântuitorului Iisus Hristos, vândut de Iuda.
Potrivit sursei citate, tot în timpul Deniei săvârşite de către preoţi în biserici, are loc şi pomenirea smochinului neroditor, blestemat de către Iisus Hristos să se usuce pentru că nu avea rod.
Este o pildă oferită omului: Dumnezeu este atât iubire, cât şi dreptate. Astfel că prin judecata de apoi, El va răsplăti, dar va şi pedepsi pe cei ce nu au rodit.
În Denia de Marţi se face pomenirea celor 10 fecioare. Din această minunată pildă reţinem că cinci dintre cele 10 fecioare au avut doar candela fără ulei, iar celelalte cinci au avut şi candela, dar şi ulei. Candela fără ulei reprezintă realizarea de sine în totală nepasare de ceilalţi, or candela cu ulei reprezintă evlavia însoţită de milostenie.
Pomenirea femeii păcătoase care a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir picioarele Mântuitorului Iisus Hristos se face în Miercurea Mare din Săptămâna Patimilor. Această Denie vine ca un simbol al pocăinţei şi îndreptării omului păcătos. Totodată, în această zi Iuda L-a vândut pe Mântuitorul Iisus Hristos fariseilor pe treizeci de arginţi.
Joia Patimilor este închinată amintirii a patru evenimente deosebite în viaţa Mântuitorului Iisus Hristos. Spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă a smereniei, Cina cea de Taină la care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugăciunea arhierească şi începutul patimilor prin vinderea Domnului.
Mai mult decât atât, specific deniei de joi seară sunt şi citirea celor 12 Evanghelii şi scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în naosul bisericii.
În Vinerea Mare se face pomenirea sfintelor, înfricoşatelor şi mântuitoarelor Patimi ale Mântuitorului şi mărturisirea tâlharului celui recunoscător care a dobândit raiul.
În Sfânta şi Marea Sâmbătă se prăznuieşte îngroparea Mântuitorului Iisus Hristos cu trupul şi pogorârea la iad cu sufletul, pentru a ridica din stricăciune pe cei din veac adormiţi.
Sâmbăta seara începe slujba Învierii, iar Biserica ne cere: „În ziua Învierii să ne luminăm cu prăznuirea şi unii cu alţii să ne îmbrăţişăm, şi să le zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi şi aşa să strigăm: Hristos a Înviat din morți cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viata dăruindu-le”.
