Un bărbat din București cere daune morale fostei soții după ce a aflat, la 20 de ani de la nașterea fiicei pe care a crescut-o, că nu este tatăl biologic. Deși fosta soție susține că și ea a fost în eroare, bărbatul solicită despăgubiri de 35.000 de euro pentru suferința provocată de această descoperire.
Un bărbat din București a deschis un proces împotriva fostei sale soții, cerând daune morale de 35.000 de euro după ce a descoperit, la 20 de ani de la nașterea fiicei pe care o credea a lui, că nu este tatăl biologic al acesteia. Informația a ieșit la iveală după divorț, atunci când un vecin i-a dezvăluit bărbatului adevărul. Devastat de veste, bărbatul a cerut efectuarea unui test ADN, care a confirmat că fata pe care o crescuse nu era copilul său biologic.
O relație bazată pe o minciună
Bărbatul a povestit în instanță că, timp de două decenii, a trăit cu convingerea că este tatăl biologic al fetei, deși fosta soție știa adevărul. El susține că soția sa a ascuns acest lucru nu doar pe parcursul căsniciei, dar și după divorț, inclusiv în timpul procesului de tăgadă a paternității. Impactul emoțional a fost profund, bărbatul descriind o stare de „nemărginită tristețe și dezamăgire”, care i-a zdruncinat viziunea asupra propriei familii. Legăturile de atașament create cu fata, despre care credea că este a lui, i-au accentuat durerea.
În argumentația sa, el a subliniat că a fost „înșelat și dezamăgit” de decizia fostei soții de a ascunde un adevăr atât de important, iar momentul în care vecinul i-a spus adevărul l-a făcut să se simtă „extrem de jenat” și ridicol. Mai mult, reclamantul consideră că fosta soție i-a refuzat posibilitatea de a avea urmași biologici, acum fiind prea târziu pentru a mai avea copii.
Apărarea fostei soții: „Am fost și eu în eroare”
În fața acuzațiilor, fosta soție s-a apărat susținând că nu a acționat cu intenția de a-l înșela și că, la rândul său, a fost convinsă că bărbatul este tatăl biologic al fetei. Ea a explicat că în perioada concepției aveau relații conjugale, iar trăsăturile fizice ale fetei semănau cu ale bărbatului, ceea ce i-a întărit convingerea că el este tatăl. Femeia a adăugat că de multe ori cunoscuții observau asemănarea dintre fata lor și fostul soț, ceea ce a contribuit la perpetuarea acestei credințe.
Apărarea a insistat că femeia nu poate fi considerată vinovată pentru că și ea s-a aflat în eroare, iar prejudiciul invocat de bărbat nu ar fi atât de grav încât să justifice suma de 35.000 de euro. În plus, avocatul femeii a subliniat că dreptul la imagine al reclamantului nu a fost afectat, dat fiind că bărbatul nu este o persoană publică.
