Stela Enache a împlinit recent 75 de ani și a vorbit despre carieră, pensie și dragostea pentru muzică. Solista este dezamăgită de pensia pe care o primește după ce a muncit o viață întreagă.
Marea noastră solistă Stela Enache, vocea emblematică a piesei „Ani de liceu”, a împlinit pe 24 ianuarie vârstă de 75 de ani, chiar de Ziua Unirii Principatelor Române. Cu această ocazie specială, artista a oferit un interviu pentru Click!, în care a reflectat asupra carierei sale, a noii generații de artiști și a dificultăților din spatele strălucirii scenei.
„Împlinesc 75 de ani. Mă îngrozește cifra, dar ăsta e adevărul, important e, de fapt, cum te simți ca om. Eu mă simt la fel de vioaie, de veselă, de optimistă. Iubesc oamenii, în general, iar asta îmi dă un avânt. Nu pot să văd urâtul, încerc să scot ce este mai frumos din oameni”.
Stela Enache recunoaște că celebra piesă „Ani de liceu”, coloana sonoră a filmului „Liceenii”, i-a marcat cariera, devenind simbolul unei generații. Cu toate acestea, succesul răsunător al melodiei nu i-a adus și recompense financiare pe măsura faimei.
„Nu e chiar așa, nu m-am îmbogățit din această piesă, trăim în altă lume, dacă trăiam în America, nu mai aveam griji, poate că eram milionară. Piesa este o punte între generații. Copiii care vin la spectacolele mele habar n-au cine a compus-o, cine a cântat-o, căci o interpretează și alții și bine fac, eu nu mă supăr. Micuții cântă însă cu mine, lângă mine, îmi face o deosebită plăcere, iubesc copiii, mă strâng în brațe. Acum este însă o altă generație de artiști, în care eu nu mă prea regăsesc”, a declarat Stela Enache.
Stela Enache, dezamăgită de pensia pe care o primește după 50 de ani de carieră: „Am muncit o viață întreagă cam degeaba”
Deși are o carieră artistică de peste 50 de ani, Stela Enache se confruntă cu o pensie modestă, pe care o consideră mai degrabă simbolică. Cu toate acestea, nu se lasă descurajată și continuă să urce pe scenă ori de câte ori are ocazia. „Nu discutăm despre pensie, n-are niciun sens. Pot spune însă că am muncit o viață întreagă cam degeaba. Pe vremea mea, nu era cu carte de muncă, ni se luau niște bani, pentru ce, nu știu, nu exista cu asigurare. Am fost artist liber profesionist, am cântat mult și în străinătate, dar plăteam tot felul de impozite, habar n-am ce ne cereau. Iar când m-am dus să mă interesez, mi-au zis că nu știu ce bani am plătit. Practic, a fost munca în zadar. Nu mă plâng însă, sunt și consilier cultural la o universitate din București, mai cânt, nu am predat armele!”
Pentru a face față cerințelor ridicate, Stela Enache recunoaște că apela la trucuri care să-i evidențieze prezența scenică și vocea.
„Am cântat și pe vasele de croazieră și în mai multe țări. Rochițele de scenă mi le cumpăram singură, întotdeauna, n-am primit nicio rochie de la vreo creatoare de modă. A fost o investiție pe care am făcut-o. În străinătate, trebuia să arăți într-un fel. Să nu-ți fie jenă, veneam din comunism. Ce-mi luam din Germania, îmbrăcam în Danemerca, și invers, ca să nu am aceeași rochie cu vreo spectatoare din primul rând!”, mai susține Stela Enache.
