Cunoscută și sub denumirea de Cincizecime sau Pogorârea Sfântului Duh, sărbătoarea Rusaliilor este una dintre cele mai importante sărbători religioase ale creștinismului. Este celebrată la 50 de zile după Paște. Când pică în 2025. Românii se vor bucura atunci de o nouă minivacanță de 3 zile.
Sărbătoarea Rusaliilor marchează momentul în care Sfântul Duh a coborât asupra Apostolilor, conferindu-le darul vorbirii în limbi și astfel, puterea de a răspândi mesajul lui Hristos în întreaga lume. Evenimentul este descris în Faptele Apostolilor și este considerat un moment simbolic al întemeierii Bisericii creștine, un punct de plecare în misiunea de a propovădui Evanghelia.
În 2025, Rusaliile pică pe data de 8 iunie, la 50 de zile după Paște. Atunci, românii se vor bucura de o minivacanță de 3 zile, asta pentru că 8 și 9 iunie (duminică și luni) sunt zile libere.
Ca în fiecare an, cei mai mulți români vor alege să facă o escapadă de weekend la munte sau la mare și se vor bucura din plin de timpul petrecut în familie, alături de cei dragi.
Tradiția ortodoxă spune că, de Rusalii, credincioșii duc la biserică frunze verzi de tei sau nuc, care sunt binecuvântate și împărțite enoriașilor. Aceste frunze simbolizează limbile de foc prin care Duhul Sfânt S-a pogorât peste Apostoli.
Cea mai puternică rugăciune care se spune în dimineața de Rusalii
Dimineața de Rusalii este un moment sacru, încărcat de semnificație religioasă profundă pentru creștini. Unul dintre cele mai importante momente ale acestei zile este rugăciunea de dimineață, considerată a fi una dintre cele mai puternice rugăciuni din întreaga tradiție ortodoxă.
„Împărate Ceresc, Preabunule Mângâietorule, Duhule al adevărului, Cel ce din Tatăl mai înainte de veci purcezi şi întru Fiul pururea Te odihneşti; nepărtinitorule Izvor al darurilor celor dumnezeieşti, pe care le împărţi precum voieşti; prin care şi noi nemernicii ne-am sfinţit şi ne-am uns în ziua botezului nostru.
Caută spre rugăciunea robilor Tăi, vino la noi şi Te sălăşluieşte întru noi şi curăţeşte sufletele noastre, ca să putem a ne face locaş Preasfintei Treimi.
Aşa, o Preabunule, nu Te scârbi de necurăţia noastră, nici de rănile păcatelor; ci le tămăduieşte pe ele cu ungerea Ta cea atotvindecătoare. Luminează mintea noastră, ca să cunoaştem deşertăciunea lumii şi a celor ce sunt în lume; înviază ştiinţa noastră, ca neîncetat să vestească nouă ceea ce se cuvine, a face şi ce se cuvine a lepăda; îndepărtează şi înnoieşte inima noastră, ca să nu izvorască mai mult ziua şi noaptea gânduri rele şi pofte necuvioase. Îmblânzeşte trupul şi stinge cu insuflarea Ta cea dătătoare de rouă văpaia patimilor, prin care se întunecă în noi Chipul cel preascump al lui Dumnezeu.
Iar duhul lenevirii, al mâhnirii, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert goneşte-l de la noi. Și ne dă nouă duhul dragostei şi al răbdării, duhul blândeţii şi al dreptăţii, ca îndreptând inimile cele slăbite şi genunchii, fără de lenevire să călătorim pe calea sfintelor porunci.
Și aşa, ferindu-ne de tot păcatul şi împlinind toată dreptatea, să ne învrednicim a primi sfârşit creştinesc şi neruşinat şi a intra în Ierusalimul cel Ceresc, iar acolo a ne închina Ţie, împreună cu Tatăl şi cu Fiul, cântând în vecii vecilor: Treime Sfântă, slavă Ţie!”
