Puiu Călinescu, născut în 1920 la București, a fost un actor de comedie emblematic pentru teatrul românesc, cunoscut mai ales pentru activitatea sa la Teatrul „Constantin Tănase”. Crescut în condiții dificile, și-a început cariera în spectacolele de tip revistă și a devenit un creator talentat, scriind și interpretând propriile piese.
Născut pe 21 iunie 1920 în București, în cartierul Grivița, Alexandru Călinescu – cunoscut publicului sub numele de scenă Puiu Călinescu – a crescut în mijlocul unor circumstanțe dificile.
Fiul actorului Jean Tomescu, a rămas orfan de mamă încă de mic copil, fiind crescut pentru o perioadă de rudele mamei sale.
În adolescență, condițiile grele l-au împins să se întrețină singur, începând de timpuriu o carieră artistică în spectacolele de tip revistă care animau cinematografele vremii.
Drumul său artistic a fost pecetluit în 1948, când a devenit membru al celebrului Teatru „Constantin Tănase”, instituție emblematică pentru cultura românească, unde a strălucit neîntrerupt până în ultima clipă a vieții.
Aici, în anii ’50, Puiu Călinescu a participat la premiere care au marcat istoria teatrului de revistă, alături de mari nume ale scenei românești.
Spiritul său inovator și comic i-a adus roluri memorabile în producții ca „Fără mănuși”, „Și Ilie face sport” sau „Nicuță… la Tănase”, spectacole în care a cucerit publicul prin naturalețea și umorul său.
Pe lângă interpretare, Puiu Călinescu și-a asumat și rolul de creator, scriind singur scenariile pentru spectacolele în care juca. Combinația între talentul său actoricesc și creativitatea literară a generat un repertoriu bogat, ce a inclus titluri precum „Sonatul lunii” sau „Bărbatul fatal”.
Alături de colaboratori dedicați – compozitorul Petre Mihăescu și regizorul Bițu Fălticineanu – Puiu Călinescu a construit o trupă și un univers artistic care au marcat profund teatrul de revistă românesc.
Nu doar scena a fost domeniul său, ci și ecranul, unde a interpretat roluri memorabile în filme clasice, printre care „B.D. – Brigada Diverse”, unde a jucat personajul Trandafir, „Nea Mărin Miliardar” sau „De-aș fi… Harap Alb”.
Talentul său autentic a adus râsul și în casele românilor prin numeroase apariții în programe de televiziune.
Puiu Călinescu credea cu tărie în puterea râsului, considerându-l esențial pentru viață și, chiar, pentru a înfrunta greutățile. Într-un interviu, mărturisea că a simțit dintotdeauna că menirea sa este să aducă bucurie și să destindă oamenii, un crez care i-a ghidat întreaga existență.
„Pentru mine, râsul este o condiție a vieții. Cred că biata mama s-a gândit ca eu să fiu de „râsul lumii”. Există și oameni mai acri, mai închiși, mai mofluzi, iar eu îmi fac o datorie să îi fac să râdă…
Eu cred că am să râd și pe lumea cealaltă, acolo, în Cosmos”, spunea marele actor.
Și-a dus cu demnitate această misiune până în ultimele zile, răspândind voie bună chiar și pe patul de spital, unde continua să povestească bancuri celor care îl îngrijeau.
„Puiu Călinescu a fost un actor unic, fără pereche. Dacă întâmplarea sau destinul sau cine-știe-cine l-ar fi dus la Hollywood la momentul oportun, multe dintre vedetele comice americane ar fi rămas, poate, în umbra lui. Avea o mobilitate a feței și a trupului de neînchipuit. Avea geniu comic. (…)
Stagiuni la rând, repertoriul sălii din Calea Victoriei 174 cuprindea câte o premieră scrisă și interpretată de Puiu Călinescu.
Se formase o echipă solidă, Puiu Călinescu – autor și interpret, Petre Mihăescu – compozitor, autorul unor cântece de binemeritat succes, și Bițu Fălticineanu – regizor, care mirosea întotdeauna unde se ascunde succesul.
Puiu Călinescu era ca o planetă în jurul căreia asteroizii formau lumi astrale de revistă”, nota Aurel Storin, în cartea „Teatrul de Revistă «Constantin Tănase» 1919 – 2000”, potrivit teatrultanase.ro.
