Dragoș Anastasiu, fost vicepremier și om de afaceri, a oferit public explicații detaliate în legătură cu implicarea sa într-un dosar privind presupuse fapte de corupție care au vizat interacțiunile cu o angajată a ANAF. Declarațiile au fost făcute într-o conferință de presă desfășurată la Palatul Victoria, la scurt timp după ce și-a prezentat oficial demisia din Guvern.
Presiuni și frică: climatul care a dus la cedarea în fața unei propuneri abuzive
În fața jurnaliștilor, Anastasiu a susținut că decizia sa a fost influențată de o atmosferă tensionată și ostilă creată de reprezentanta ANAF, care ar fi manifestat un comportament agresiv în timpul controalelor fiscale repetate.
„Acesta e un moment în care eu și partenerul a trebuit să decidem ce facem. Aveam de ales între un posibil faliment, sute de angajați cu familiile lor, munca noastră de 15 ani, 20.000 de călători peste tot în Europa care n-ar mai fi putut să se întoarcă cu aceste autocare ale noastre acasă, sau să dau curs șantajului, să dau curs propunerii și să închidem dosarul. În măsura în care toate celelalte elemente ale controlului erau în regulă.
Partenerul meu a semnat un contract pe una din firmele noastre pe care el o gestiona și de aici încolo cred că lucrurile sunt clare în rechizitoriu. Eu nu l-am avut la momentul respectiv. Ce anume s-a întâmplat ulterior și ideea că a durat foarte mult până când partenerul meu a mers la DNA și a denunțat. Au fost niște încercări de rezolvare a problemei, n-au fost de succes, după care nu s-a mai întâmplat nimic, colaboratorii mei au preluat lucrul, au refăcut toate ștatele de plată pentru ca la sfârșit să vedem că sumele plătite de noi către stat erau mai mari decât ar fi fost nevoie.
La un moment dat, au început să fie solicitări de excursii din partea funcționarului de la ANAF și a firmelor respective, care s-au soldat cu facturi pur și simplu neplătite, un an, doi, trei, patru. Eu n-am avut informații cu privire la faptul că de exemplu facturile nu erau plătite și la un moment dat lucrul acesta a explodat, am aflat, am întrebat de ce, mi s-a spus că de frică pentru că persoana respectivă a mai venit în control la noi cu alte ocazii și că de fiecare dată cu aceeași severitate, aceleași țipete, amenințări la adresa colaboratorilor mei, a introdus acest sistem de teroare care a generat frică, de a pune presiune pe reziliere de contracte, pe plata facturilor etc. Am decis cu partenerul să spunem adevărul, el semnase contractul, el a fost cel care a depus denunțul, eu am fost martor, am știut în primă fază, mi-am asumat într-o situație de foarte mare criză. Ce s-a întâmplat apoi ați văzut.
„Mi s-a spus că era vorba despre frică. Pentru că persoana respectivă mai venise în control la noi, cu altă ocazie, cu aceeași severitate, cu țipete și amenințări la adresa colaboratorilor. A creat un sistem de teroare”, a explicat Anastasiu, punctând că acest mediu ostil a generat o stare generalizată de nesiguranță în compania sa.
Momentul declanșator: controlul ANAF din 2009
Potrivit fostului vicepremier, totul a început în anul 2009, când inspectorii fiscali au inițiat un control de fond care s-a extins pe o perioadă de cinci ani. După câteva luni de verificări, Anastasiu a fost informat de echipa sa că toate aspectele legate de contabilitate erau în regulă, însă existau neconcordanțe în privința statelor de plată și a evidențelor fiscale.
„În 2009, vine ANAF cu persoana inculpată în dosarul de care facem vorbire și începe control de fond pe cinci ani. Durează patru luni și, la un moment dat, colaboratorii mei vin la mine, pentru că nu participam la control, și mi-au spus că totul pe contabilitate este foarte bine, dar avem niște probleme legate de evidențele din ștatele de plată…”, a detaliat Anastasiu.
„A trebuit să aleg între faliment și o soluție de compromis”
Situația a devenit critică în momentul în care inspectoarea ar fi propus „o soluție constructivă”, care implica semnarea unui contract cu o firmă recomandată de aceasta, ce urma să se ocupe de corectarea evidențelor.
„Am avut acea discuție și mi s-a spus așa: avem două variante. Ori suspendăm controlul… sau închidem acum controlul și vă recomand o firmă…”, a relatat Anastasiu.
În fața unei potențiale prăbușiri financiare a afacerii, acesta a ales varianta care, în viziunea sa, putea asigura continuitatea companiei și a angajaților săi.
O alegere dificilă, dar necesară
„Ce facem? Aveam de ales între un posibil faliment, sute de angajați cu familiile lor, munca noastră de 15 ani de zile, 20.000 de călători peste tot în Europa cu aceste autocare ale noastre acasă sau să dau curs șantajului… Asta a fost decizia pe care am luat-o la momentul respectiv. Partenerul meu a semnat un contract pe una dintre firmele noastre pe care el o gestiona și de aici încolo lucrurile sunt clare în rechizitoriu…”, a completat Dragoș Anastasiu.
Concluzie: un caz care ridică întrebări despre etica în afaceri și presiunile instituționale
Cazul fostului vicepremier scoate la lumină o realitate dură cu care s-au confruntat mulți antreprenori în România în ultimele decenii: aceea în care presiunile exercitate de instituții sau de funcționari corupți pun în pericol nu doar afaceri, ci și mii de locuri de muncă. Chiar dacă Anastasiu susține că nu a avut nicio intenție de îmbogățire, decizia de a da curs șantajului ridică semne de întrebare legate de limitele morale într-un sistem defectuos.
Ancheta autorităților continuă, iar opinia publică așteaptă în continuare concluzii oficiale din partea DNA și reacții din partea Guvernului în ceea ce privește acest caz care a provocat un val de reacții în mediul politic și economic.
