Broșteni, județul Suceava, a devenit simbolul durerii și al speranței în urma inundațiilor devastatoare din vara lui 2025. Pe lângă intervențiile eroice ale pompierilor, jandarmilor și voluntarilor care au salvat zeci de oameni și animale din calea apelor, o poveste aparte a emoționat mii de români. Este vorba despre Lăbuș, un câine bătrân, surd și devotat, care a refuzat să-și părăsească locuința distrusă de ape, așteptând în tăcere întoarcerea stăpânilor săi.
Un cățel bătrân, un simbol al loialității în mijlocul dezastrului
Într-o postare devenită virală pe rețelele de socializare, organizația „Casa lui Patrocle”, cunoscută pentru misiunile sale de salvare a animalelor aflate în pericol, a relatat emoționanta întâlnire cu Lăbuș, la doar o zi după ce puhoaiele au transformat zona Broșteni într-un peisaj apocaliptic.
„Am crezut că-i mort, abia l-am zărit printr-o uşă rămasă deschisă. Am şi strigat după fetele de la poliție că mai avem o victimă. El nu era mort. Dormea. Am strigat la el, nimic. L-am ghiontit să vedem dacă mişcă şi s-a ridicat. Apoi am realizat că-i surd. Surd cu totul. Surd şi bătrân”, povestesc voluntarii.
Lăbuș, singur în mijlocul ruinelor, dar cu sufletul plin de iubire
Deși casa îi fusese complet distrusă, bătrânul patruped a primit cu bucurie vizita salvatorilor. Reacția sa a fost una simplă, dar tulburătoare, demonstrând că speranța și iubirea nu țin cont de vârstă sau condiții.
„S-a sculat, s-a scuturat, apoi a dat de oglinda unui dulap şi-a lătrat în oglindă până a răguşit. Îşi vedea prima oară chipul şi descoperise că-i câine”, au mai scris membrii echipei de voluntari.
În ciuda stării lui fragile, voluntarii i-au oferit apă, hrană și adăpost temporar. Ba chiar au decis inițial să îl ducă la Suceava, într-un loc unde să aibă parte de bătrânețe liniștită și îngrijiri speciale.
O decizie grea: viață nouă sau întoarcerea acasă?
Hotărârea de a-l lua pe Lăbuș la Suceava părea, la început, una firească. O viață confortabilă, departe de ruine, cu mâncare de calitate și îngrijire veterinară. Însă imaginea câinelui așteptând în tăcere revenirea stăpânilor săi le-a sfâșiat sufletul voluntarilor.
„I-am cunoscut pe tanti Aurica şi pe Andrei, acum erau acasă. Lăbuş printre picioarele lor. Îi arătăm lui tanti pozele cum îl hrănisem, ea face legătura cu caserole pe care le-a găsit în casă. Ne povesteşte că-l au de când era mâțâțăl. Că împart cu el şi bucata de pâine. Că i-ar oferi mai mult, dar atâta au şi ei. Că dacă suntem oameni buni, să-l luăm la o viață mai bună.
Ce-am făcut? L-am luat ieri pe Lăbuş cu noi, la Suceava. Să-i oferim mai mult. Aşa am gândit pe moment. Mâncare premium, suplimente de bătrâni, de oase, de articulații. Şi bătrânețe liniştită, cum sună bine a zice. Chestii dintr-astea.
Doar că pe drum, ne-au copleşit gândurile şi îndoielile. Aveam în suflet imaginea lui, aşa cum l-am găsit după potop. În casa lui. Aşteptându-şi oamenii. Şi imaginea de ieri, bucuros, printre picioarele oamenilor lui, care s-au reîntors acasă. El i-a aşteptat. Şi i-ar fi aşteptat câte zile i-or mai fi rămas. Doamne, eram prea obosite să ne întoarcem din drum şi să trecem iar munții, ca să-l ducem înapoi acasă. Dar l-am dus azi dimineață”, mai spun reprezentanţii organizaţiei.
Lăbuș s-a întors acasă – Un nou început în același loc
Revenirea lui Lăbuș la Broșteni a fost marcată de un gest impresionant din partea voluntarilor și a autorităților. I s-a adus o căsuță nouă, castroane, pături și hrană, iar familia lui a primit un container locuibil până la construirea unei case, pentru care fundația fusese deja turnată.
„Lăbuş este acasă şi este bine. A fost o lecție despre credință şi loialitate. Iar dacă ar fi putut vorbi cu vorbe, ca oamenii, Lăbuş ne-ar fi spus că alege să împartă o pâine în trei. Cu Aurica şi Andrei. Doar să fie acolo, acasă”, au transmis reprezentanții Casei lui Patrocle.
O poveste care inspiră – Lecții de iubire și loialitate
Povestea lui Lăbuș a devenit un simbol al speranței în mijlocul dezastrului. Un cățel bătrân, care nu a renunțat la casă, la oameni, la iubire. O poveste care arată că acasă nu este un loc perfect, ci acel loc unde inima ta se odihnește în siguranță. Gestul celor de la „Casa lui Patrocle” arată cât de important este să ne păstrăm umanitatea, chiar și în cele mai dificile momente.
