Pe 14 septembrie 2025, credincioșii ortodocși marchează una dintre cele mai importante sărbători religioase ale anului – Înălțarea Sfintei Cruci, o zi cu cruce roșie, dedicată postului și rugăciunii. Aceasta este singura sărbătoare mare care se serbează cu post aspru, pentru a aminti patimile și jertfa Mântuitorului Iisus Hristos.
Semnificația sărbătorii Înălțarea Sfintei Cruci
Ziua de 14 septembrie amintește de două momente istorice esențiale pentru creștinătate:
* Descoperirea Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul și înălțarea ei în fața credincioșilor de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în anul 334.
* Recuperarea Crucii de la perși și depunerea ei cu mare cinste în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, în anul 629, de către împăratul Heraclius.
Aceste evenimente au consacrat Crucea ca simbol al biruinței, al mântuirii și al credinței de neclintit.
Tradiții și obiceiuri pe 14 septembrie
Potrivit tradiției populare, Ziua Crucii marchează sfârșitul verii și începutul toamnei. În credințele populare, se spune că în această zi șerpii se retrag și formează o „piatră nestemată” cu puteri miraculoase, capabilă să vindece boli.
De asemenea, credincioșii adună plante de leac și buchete de flori în care nu lipsește busuiocul. Acestea sunt duse la biserică pentru a fi sfințite, apoi păstrate acasă ca mijloc de protecție și vindecare. În Bucovina, oamenii obișnuiau să pună cruci din busuioc sfințit în pomii neroditori pentru a aduce recolte bogate.
Rugăciune puternică de Înălțarea Sfintei Cruci
Credincioșii rostesc în această zi o rugăciune considerată a fi de mare ajutor împotriva bolilor și a necazurilor:
„Să se scoale Dumnezeu, și să se risipească vrăjmații Lui, și să fugă de la fața Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul. Să piară cum piere fumul, cum se topește ceara de fața focului, așa să piară demonii de la fața celor ce-L iubesc pe Dumnezeu și se însemnează cu semnul Crucii, zicând: Bucură-te, preacinstită și de viață făcătoare Crucea Domnului, care gonești demonii cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a pogorât la iad, și a călcat puterea diavolului, și te-a dăruit nouă pe tine, cinstita Crucea Sa, spre izgonirea a tot vrăjmașul. O, preacinstită și de viață făcătoare Crucea Domnului, ajută-mi mie cu Sfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu și cu toți Sfinții, în veci. Amin!”
Istoria descoperirii Sfintei Cruci
Potrivit Vieților Sfinților, împărăteasa Elena, mama lui Constantin cel Mare, a fost cea care a căutat Crucea pe care fusese răstignit Iisus Hristos. După demolarea unui templu păgân ridicat de împăratul Hadrian, au fost găsite trei cruci și piroanele răstignirii. Pentru a afla care era cea adevărată, episcopul Macarie a atins cu fiecare cruce trupul unui mort, iar când a fost pusă Crucea Mântuitorului, acesta a înviat. Astfel s-a confirmat autenticitatea relicvei.
Aducerea Crucii de la perși
În anul 611, perșii au cucerit Ierusalimul și au luat Crucea. După ce împăratul Heraclius i-a înfrânt în 629, relicva a fost adusă înapoi și așezată cu mare cinste în Biserica Sfântului Mormânt. De atunci, Ziua Crucii s-a generalizat ca sărbătoare pentru întreaga Biserică Ortodoxă.
Semnificația postului din această zi
Spre deosebire de alte praznice împărătești, Înălțarea Sfintei Cruci este serbată prin post, pentru a aminti de patimile și moartea Mântuitorului pe Cruce.
Părintele Cleopa Ilie sublinia că „Taina cea mare a Crucii este ascunsă în taina mântuirii neamului omenesc, care s-a pregătit chiar de la întemeierea lumii. Crucea lui Hristos este cel dintâi altar de jertfă al Bisericii creştine, pentru că pe dânsa S-a jertfit Mântuitorul lumii şi a sfinţit-o cu Sângele Său”.
