Procesul de succesiune reprezintă o etapă esențială pentru transmiterea bunurilor unei persoane decedate către moștenitorii săi legali. Începerea procedurii nu se face direct la notar, așa cum cred mulți români, ci pornește de la Primărie, instituția care are rolul de a elibera documentele administrative necesare. Doar după această etapă, notarul public poate analiza dosarul și emite certificatul de moștenitor.
Rolul Primăriei în deschiderea succesiunii
Deschiderea succesiunii la Primărie nu înseamnă împărțirea efectivă a averii, ci reprezintă prima etapă administrativă care permite ulterior notarului să finalizeze procesul. Administrația locală verifică actele, confirmă datele persoanei decedate și emite documentele premergătoare.
Primăria nu stabilește cotele de moștenire și nu eliberează certificate de moștenitor, dar fără actele emise aici, notarul nu poate deschide legal procedura succesorală. Printre documentele importante se numără certificatul de atestare fiscală, care dovedește că persoana decedată nu are datorii la bugetul local.
Etapele administrative – de la Primărie la notar
Primăria este primul pas în procesul de succesiune. Aici se solicită actele de stare civilă ale defunctului și moștenitorilor (certificate de naștere, căsătorie și deces), dar și actele de proprietate ale bunurilor ce urmează să fie moștenite. Secretarul consiliului local are obligația legală de a întocmi *sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale* – cunoscută sub numele de *Anexa 24*.
Acest document conține informațiile esențiale despre defunct, moștenitori și bunurile deținute, fiind transmis notarului care va analiza și finaliza procesul. El devine astfel primul pas oficial în cadrul procedurii de moștenire.
După ce funcționarii verifică toate actele, documentele sunt transmise notarului competent din localitatea unde persoana decedată și-a avut ultimul domiciliu. În cazul în care dosarul este complet, succesiunea se poate finaliza în câteva zile.
Documentele necesare pentru succesiune în 2025
Pentru ca moștenitorii să poată începe procedura, este nevoie de:
– actele de identitate ale tuturor moștenitorilor;
– certificatul de deces al defunctului (în original);
– certificatele de naștere și căsătorie ale moștenitorilor;
– actele de proprietate ale bunurilor (case, terenuri, conturi bancare etc.);
– certificatul de atestare fiscală, eliberat de primărie;
– testamentul (dacă există);
– Anexa 24 – sesizarea emisă de primărie pentru deschiderea succesiunii.
Documentele sunt verificate de notar, care stabilește masa succesorală, adică totalitatea bunurilor și datoriilor lăsate în urmă de defunct.
Cât durează și cât costă deschiderea succesiunii
Primăria are la dispoziție un termen de până la 30 de zile pentru verificarea actelor și emiterea documentelor necesare. După această etapă, notarul poate finaliza succesiunea, dacă nu există litigii între moștenitori.
Costurile pentru procedura succesorală variază în funcție de valoarea bunurilor moștenite. Conform grilei notariale din 2025, pentru un imobil evaluat la 100.000 de euro, taxa succesorală se ridică la aproximativ 6.000 de lei. În plus, se adaugă costurile pentru înscrierea în cartea funciară, în jur de 800 de lei.
Un aspect important este termenul legal: dacă succesiunea nu este finalizată în maximum doi ani de la data decesului, moștenitorii trebuie să achite un impozit suplimentar de 1% din valoarea bunurilor moștenite.
Cine are dreptul legal la moștenire
Codul Civil stabilește ordinea moștenitorilor în funcție de gradul de rudenie:
– Clasa I: copiii defunctului, nepoții sau strănepoții;
– Clasa a II-a: părinții, frații și surorile;
– Clasa a III-a: bunicii și străbunicii;
– Clasa a IV-a: unchii, mătușile și verii primari.
În toate cazurile, soțul supraviețuitor are dreptul la o parte din moștenire, proporțional cu clasa de rudenie a celorlalți moștenitori.
Ce se întâmplă în caz de neînțelegeri între moștenitori
Dacă apar conflicte între moștenitori privind bunurile sau cotele de moștenire, procedura se mută de la notar la instanța de judecată. Doar judecătorul poate decide cum se împarte averea sau dacă anumite bunuri trebuie vândute pentru a împărți valoarea în bani.
Există și cazuri în care anumite persoane pot fi excluse de la moștenire, cum ar fi cei care au comis fapte grave împotriva defunctului – tentativă de omor, acuzații calomnioase sau nedeclararea unei crime de care aveau cunoștință.
Moștenirea sub beneficiu de inventar
Pentru a nu fi obligați să plătească datoriile lăsate de defunct din averea personală, moștenitorii pot accepta moștenirea *sub beneficiu de inventar*. În acest caz, ei răspund doar în limita valorii bunurilor moștenite. De exemplu, dacă au moștenit o casă de 100.000 de lei, dar datoriile sunt de 150.000 de lei, vor plăti doar până la 100.000 de lei.
Succesiunea poate fi evitată prin donație
Pentru a evita birocrația și costurile ridicate ale succesiunii, mulți români aleg să doneze bunurile moștenitorilor în timpul vieții. Donația se face la notar, iar beneficiarul devine proprietar imediat, fără să mai fie nevoie de o procedură succesorală.
Concluzie
Deschiderea succesiunii la Primărie este primul pas esențial pentru obținerea legală a moștenirii. Fără documentele emise de administrația locală, notarul nu poate continua procedura. În 2025, procesul a fost simplificat, dar rămâne important ca moștenitorii să acționeze rapid, să depună toate actele necesare și să finalizeze succesiunea în termenul legal de doi ani.
Astfel, transmiterea bunurilor se face corect, fără litigii, iar moștenitorii pot beneficia pe deplin de averea lăsată de cei dragi.
