Un raport NATO provoacă îngrijorare în rândul Alianţei, deoarece susţine că racheta Burevestnik, cunoscută ca „Petrel” sau „Cernobîlul Zburător” şi denumită „Skyfall” de NATO, a fost finalizată. Superarma are o rază de acțiune de până la 5.500 de kilometri şi poate fi echipată cu diferite focoase, inclusiv nucleare.
Se spune că racheta poate rămâne în aer ore întregi, poate evita sistemele de apărare și poate reprezenta o amenințare potențial serioasă. Această evaluare este susținută, cel puțin parțial, de analizele serviciilor de informații occidentale, scrie duminică Euronews.
Un Burevestnik complet operațional ar fi o problemă majoră pentru Europa. Dacă Rusia implementează într-adevăr sistemul, NATO s-ar confrunta cu un risc nou și foarte greu de controlat.
Conform unui document clasificat al NATO. superarma este considerată deosebit de îngrijorătoare. Documentul se referă la o rachetă de croazieră cu propulsie nucleară, „Burevestnik” („Petrel”), cunoscută de NATO sub numele de SSC-X-9 Skyfall.
Documentul provine de la departamentul de informații al alianței militare, potrivit Die Welt. Acesta examinează arsenalul actualizat de arme nucleare strategice al Rusiei. În urmă cu trei săptămâni, președintele rus Vladimir Putin a anunțat public testele cu succes ale rachetei.
Conform documentului NATO, racheta poate atinge viteze de peste 900 de kilometri pe oră. Este foarte manevrabilă, are o rază lungă de acțiune și poate fi lansată de pe platforme mobile. Acest lucru i-ar permite să urmeze rute lungi, indirecte, și să evite apărarea aeriană a NATO.
Potrivit NATO, „provocările existente (…) ar fi exacerbate și mai mult de raza de acțiune și manevrabilitatea extremă a rachetei”.
Ce poate face „Sturmvogelul”
Caracteristica remarcabilă a rachetei Burevestnik este reactorul său nuclear. Spre deosebire de rachetele de croazieră convenționale (care sunt alimentate cu parafină, combustibili sintetici sau solizi și au o rază de acțiune limitată), acest sistem de propulsie utilizează energie nucleară, ceea ce, teoretic, conferă rachetei o rază de acțiune aproape nelimitată.
Aceasta înseamnă că Burevestnik poate parcurge zeci de mii de kilometri fără realimentare, poate rămâne în aer perioade lungi de timp, își poate schimba cursul și poate ataca ținte din orice direcție. Poate evita sistemele de rachete, chiar și deasupra regiunilor sudice și polare, unde supravegherea este minimă.
Totuși, unii experți subliniază că racheta de croazieră nu atinge viteze hipersonice și, prin urmare, devine mai vulnerabilă cu cât rămâne mai mult în aer.
Experții NATO analizează, de asemenea, o nouă rachetă mobilă cu rază medie de acțiune din Rusia, SS-X-28 Oreşnik. Aceasta a fost testată pentru prima dată în Ucraina în noiembrie 2024, dar se cunosc puține detalii tehnice. Experții occidentali sunt îngrijorați în special de raza de acțiune de până la 5.500 de kilometri și de posibilitatea de a echipa focoasa cu diverse muniții, inclusiv nucleare.
Documentul precizează: „Capacitatea de a ataca ținte oriunde în Europa, combinată cu mobilitatea ridicată a lansatorului, asigură o rată ridicată de supraviețuire. Lipsa de claritate cu privire la focoasele nucleare desfășurate reprezintă provocări în materie de apărare pentru NATO”.
Belarus desfășoară Oreşnik
Belarus va desfășura racheta cu rază medie de acțiune rusească Oreshnik în decembrie. Prin urmare, pregătirile pentru aceasta sunt aproape de finalizare. Acest lucru a fost relatat de agenția de știri rusă TASS, citând-o pe Natalia Eismont, purtătoarea de cuvânt a președintelui belarus Aleksandr Lukașenko. Potrivit lui Lukașenko, desfășurarea are loc ca răspuns la escaladarea din partea Occidentului.
Conform documentului NATO, submarinele Poseidon reprezintă, de asemenea, o problemă și se așteaptă să fie operaționale până în 2030. Se spune că au o rază de acțiune enormă și că au fost probabil proiectate pentru a „distruge baze navale, porturi și orașe de coastă din Pacific, de pe coasta de est a SUA, precum și din Marea Britanie și Franța”.
De asemenea, acestea sunt „dificil de detectat și atacat atunci când operează în ape adânci”. NATO nu dispune în prezent de „torpile antisubmarine cu viteza și raza de acțiune necesare” pentru a combate eficient submarinele Poseidon.
Documentul arată clar că NATO are deficite, în special în ceea ce privește capacitățile sale pe termen mediu și lung, mai ales în ceea ce privește armele nucleare.
Însă nu toți experții sunt convinși de Burevestnik. Unii susțin că, chiar dacă Rusia reușește să-și opereze reactorul nuclear în mod fiabil, racheta s-ar putea să nu îi ofere Rusiei un avantaj major.
Fabian Hoffmann, cercetător asociat la Proiectul Nuclear Oslo de la Universitatea din Oslo, a descris chiar „Burevestnik” pe X ca fiind o armă „inutilă”.
Potrivit observatorilor, cinci oameni de știință ruși au fost uciși în timpul unui test Burevestnik în 2019. Mai mulți muncitori au fost aruncați în mare, iar ulterior s-a înregistrat o creștere a nivelului de radiații în zonă. Încă nu este clar dacă radiațiile au cauzat vreun deces.
Ideea de bază — combinarea unui reactor nuclear cu o armă nucleară — a fost respinsă de Statele Unite în anii 1950 din cauza riscurilor implicate.
Potrivit lui William Alberque, asociat senior la Forumul Pacificului și fost director NATO pentru controlul armelor, cel mai mare pericol apare la lansare: dacă o rachetă Burevestnik ar fi lovită, materialele radioactive din reactorul său nuclear ar putea fi împrăștiate pe o suprafață largă — „ca un mini-Cernobîl pe cer”.
Expertul nuclear independent Pavel Podvig a fost mai precaut, declarând pentru DW: „Aș fi precaut în a afirma că acesta a fost un Cernobîl zburător. Dacă ar fi existat o eliberare de radiații radioactive, aceasta ar fi fost observată”.
„Un accident în timpul decolării sau al zborului ar fi probabil mai riscant”, a adăugat el.
I celebrate every ruble Russia invests in this useless and unnecessary missile. https://t.co/mumrThFI5m
— Fabian Hoffmann (@FRHoffmann1) October 26, 2025
