Dimineața de miercuri a adus o veste care a cutremurat comunitatea medicală și pe toți cei care au cunoscut-o sau au urmărit-o în ultimii ani: pneumologul Flavia Groșan a încetat din viață.
Decesul a survenit la Spitalul Județean din Oradea, locul în care, în atâtea rânduri, a tratat pacienți, a petrecut nopți în gardă și a continuat să lupte pentru oameni, chiar și atunci când opiniile sale au stârnit controverse uriașe în spațiul public românesc.
La ora 11:24, medicii din spital au înregistrat plecarea ei, iar vestea a circulat cu o viteză remarcabilă, trezind reacții emoționate în toate colțurile țării.
A murit Flavia Groșan
Era cunoscută pentru stilul ei direct, pentru pozițiile tranșante, pentru încăpățânarea cu care își apăra viziunea profesională și pentru felul în care a marcat, într-un mod aparte, dezbaterile medicale ale ultimilor ani. Pentru unii, a fost un medic curajos. Pentru alții, un personaj controversat. Dar indiferent de opinii, nimeni nu poate nega faptul că numele ei a devenit, pentru o vreme, un punct nodal al discuțiilor despre sistemul medical.
Moartea unei personalități medicale lasă întotdeauna un gol greu de descris. În interiorul spitalului, atmosfera a devenit brusc apăsătoare. Acolo unde ritmul zilelor este, în mod normal, alert, unde telefoanele sună constant, unde medicii aleargă între saloane, unde pacienții bat timid la uși și asistentele deschid fișe fără oprire, pentru câteva clipe totul parcă a încetinit. O pierdere în rândul personalului medical nu este niciodată doar un nume înregistrat pe o listă. Este o ruptură în dinamica unei echipe, o amintire a fragilității umane în fața unor meserii care cer forță, luciditate și rezistență.
Doctorița a fost diagnostiată cu cancer în urmă cu câțiva ani și chiar dacă a făcut mai multe tratamente, inclusiv imunoterapie, boala a evoluat și a ajuns să aibă metastaze.
„Am tratat zeci de mii de oameni în cariera mea profesională. De la buburuze la seniori de peste 90 de ani. Dar niciodată n-am folosit paracetamolul. Știința? Poate. Intuiție, sigur”,a fost una dintre multe declarații controversate ale doctoriței Flavia Groșan făcută în vara acestui an.
Era cercetată disciplinar de Colegul medicilor pentru această afirmație.
Cine a fost Flavia Groșan
Flavia Groșan era cunoscută în Oradea, dar și la nivel național. Nu era un medic anonim. De-a lungul timpului, devenise un nume recunoscut, uneori elogiat, alteori criticat. Dar tocmai această vizibilitate — rară pentru un pneumolog într-o lume medicală în care cel mai des ies în față cardiologii, chirurgii sau medicii de familie — spune ceva despre personalitatea ei. Avea un fel al ei de a apărea, de a vorbi, de a formula opinii. Avea fermitatea celor care cred cu tărie într-o direcție. Avea, de asemenea, acea rigiditate specifică oamenilor care au văzut multe cazuri și care au învățat să nu se mai lase impresionați de fiecare critică, pentru că responsabilitatea meseriei le cere să privească dincolo de tumultul unui moment.
Vestea morții sale a trezit reacții contradictorii — exact ca prezența ei publică. Pentru unii, dispariția ei este o pierdere dureroasă. Pentru alții, o surpriză care lasă nelămuriri. Dar ceea ce este absolut clar este faptul că a lăsat în urmă o amprentă care va fi discutată multă vreme.
În spital, cei care au colaborat cu ea vorbesc, de regulă, despre dedicarea profesională. Zeci de ani petrecuți lângă pacienți cu boli respiratorii, ani de zile de studii, de tratamente, de confruntări cu patologii complexe, de zile și nopți obositoare, de responsabilități care cântăresc greu pe umerii oricărui medic. Viața medicală este construită din astfel de bucăți: fișe, consultații, răspunsuri, decizii, reevaluări, întrebări ale pacienților, momente de resemnare, momente de speranță. Și dincolo de toate acestea, câteodată, există nume care se disting prin modul în care gestionează toate aceste greutăți.
Întreaga carieră a medicilor, în special a celor din secții precum pneumoftiziologia, se desfășoară sub o presiune constantă. Pacienții vin adesea cu probleme grave, cu afecțiuni care se agravează rapid, cu simptome care se suprapun cu alte patologii. Pneumologii sunt cei care văd, zi de zi, cele mai vulnerabile momente ale oamenilor — dificultățile de respirație, temerile legate de diagnostice severe, complicații care se pot instala rapid. Este o specialitate în care empatia se împletește cu rigoarea și în care fiecare decizie trebuie cântărită cu atenție.
Pentru cei care au lucrat cu ea, moartea Flaviei Groșan nu înseamnă doar dispariția unui medic. Înseamnă dispariția unui coleg cu care au împărțit gărzi, discuții, dileme medicale, situații complicate, momente de reușită și momente de eșec. Medicii știu că viața profesională nu este liniară. Este construită dintr-o succesiune de momente intense, în care responsabilitatea unei decizii poate înclina balanța între viață și moarte. Și în această meserie, solidaritatea se construiește aproape organic — indiferent de diferențele de opinie, indiferent de stilul fiecăruia.
Moartea Flaviei Groșan se înscrie acum în seria pierderilor medicale care au marcat comunitățile locale și naționale. De fiecare dată când un medic dispare, oamenii își amintesc, direct sau indirect, de importanța profesiei. De fragilitatea celor care o practică. De faptul că, dincolo de controverse, opinii divergente sau dezbateri publice, medicii sunt, înainte de orice, oameni care au lucrat, ani întregi, în folosul pacienților.
Dimineața aceasta, în Oradea, zeci de pacienți aflați în tratament au aflat vestea prin intermediul altora, încercând să își ajusteze programările, tratamentele, vizitele. În astfel de momente, golul lăsat de un medic este vizibil imediat: în cabinete, în secții, în procedurile zilnice. Orice spital funcționează ca un organism complex, iar dispariția unui membru activ al echipei produce inevitabil dezechilibru. Oameni, responsabilități, atribuții – totul trebuie reconfigurat, redistribuit, reorganizat. Dar dincolo de aspectele administrative, rămâne componenta personală, mult mai greu de așezat.
Pentru cei care i-au apreciat activitatea, dispariția ei reprezintă o pierdere în plan profesional și uman. Pentru cei care au avut opinii diferite față de ale ei, moartea aduce oricum o tăcere care nu mai permite nici replici, nici argumente, nici dezbateri. În fața morții, totul se așază altfel. Oricât de aprinse ar fi fost polemicile din trecut, ele își pierd brusc forța în fața unui final definitiv.
În spațiul public, reacțiile la moartea unui medic cunoscut sunt mereu puternice. Unii își amintesc momente în care au interacționat cu el. Alții își amintesc declarații, poziții, opinii. În cazul Flaviei Groșan, toate acestea se amestecă într-un tablou complex. A fost un medic care a generat discuții, care a atras atenția, care a avut un public al său și un mod aparte de a se raporta la medicina contemporană.
