România încalcă dreptul comunitar restrângând dreptul la libera circulație prin faptul că refuză eliberarea cărților de identitate cetățenilor săi stabiliți în alte state UE.
Refuzul României de a-i elibera unui cetățean al său, care are domiciliul în alt stat UE, cartea de identitate cu valoare de document de călătorie, pe lângă pașaport, este considerat a fi în contradicție cu dreptul Uniunii. Asta a decis Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), conform unui comunicat publicat joi pe site-ul instanței de la Luxemburg.
Acest refuz limitează dreptul la libera circulație în cadrul Uniunii. Și creează o discriminare între cetățenii cu domiciliul în străinătate și cei cu domiciliul în statul membru în cauză, explică instanța.
Cererea unui avocat român a fost respinsă
Cazul se referă la situația unui avocat român care, din 2014, își are domiciliul în Franța. El își desfășoară activitatea profesională atât în Franța, cât și în România.
În 2017, cel în cauză a solicitat autorităților române eliberarea unei cărți de identitate. Fie simplă, fie electronică, ca document de călătorie pentru a se deplasa în Franța.
Cererea sa a fost respinsă pe motiv că solicitantul are domiciliul în străinătate. În urma sesizării acestui caz, Înalta Curte de Casație și Justiție din România a trimis o întrebare preliminară către CJUE.
În hotărârea sa, Curtea de la Luxemburg a decis că refuzul de a emite o carte de identitate doar pe motivul că solicitantul nu are domiciliul în România constituie o încălcare a drepturilor. O limitare a dreptului la liberă circulație și ședere în cadrul Uniunii pentru resortisanții români care locuiesc în alt stat membru.
Legislația română este discriminatorie
Astfel, legislația română instituie o diferență de tratament. Între cetățenii români cu domiciliul în străinătate și cei cu domiciliul în România. Cei din prima categorie au doar un pașaport pentru călătorii. În timp ce cei din a doua categorie pot avea atât o carte de identitate, cât și un pașaport.
Dreptul Uniunii Europene nu impune statelor membre să emită două documente cu valoare de documente de călătorie pentru proprii lor cetățeni.
Cu toate acestea, acesta nu permite un tratament mai puțin favorabil pentru cei care și-au exercitat dreptul la liberă circulație și ședere în cadrul Uniunii. Fără o justificare întemeiată pe considerente obiective de interes general.
Legislația care impune o asemenea diferență de tratament nu poate fi justificată. Nici prin necesitatea de a atesta adresa de domiciliu indicată pe cartea de identitate. Nici prin eficacitatea identificării și controlului acestei adrese de către administrația națională competentă. Asta, conform Curții de Justiție a Uniunii Europene, așa cum este menționat în comunicatul citat.
