Cu toții am auzit de performanțele sportive de valoare care i-au adus recunoaștere internațională lui Gică Hagi, însă puțini știu unde s-a născut „Regele”. Ce secret ascunde casa din imagine? Dezvăluiri impresionante despre locul din care Gică Hagi a plecat să cucerească lumea.
Gică Hagi este considerat unul dintre cei mai buni mijlocași ofensivi în Europa anilor ’80 și ’90 și cel mai mare fotbalist român din toate timpurile. Cu toate acestea, casa în care s-a născut ”Regele” arată mult mai modest decât își imaginau fanii lui.
Casa părintească a ”Regelui” este poziționată undeva la 40 de km nord de Constanța, de-a lungul unui drum sinuos. Mai exact, imobilul se găsește în comuna Săcele, într-un sat dobrogean obișnuit la prima vedere, unde soarele arde ulițelele. În locul acela, timpul pare să stea în loc! Fiecare zi pare egală și identică cu cea de dinainte și cu cele care vor urma. Acolo, munca este destul de grea. Oamenii găsesc cu greu umbră, iar cel mai bun produs de export al comunității nu sunt produsele agricole sau industriale, ci derivă de la numele unui fotbalist născut în casa familiei Hagi: Gică Hagi.
Săcele este o localitate sărăcăcioasă, a cărei bogăție este reprezentată doar de câteva unități agricole și de prelucrare a laptelui, dar și de apropierea de Grindul Chițuc, o rezervație naturală unde se găsește ultima plajă virgină din România.
Totuși, în tot acest timp, gândul său a rămas într-o oarecare măsură la casa părintească din Săcele, pe care și-a promit că o va răscumpăra la un moment dat, ceea ce a și făcut atunci când au început să vină primele venituri din fotbal, adică în urmă cu aproximativ 20 de ani, ținând cont și de o promisiune făcută anterior mamei sale în acest sens.
Întrucât, înainte ca locuința respectivă să revină în proprietatea familiei Hagi, ea a fost vandalizată și prădată de hoți în mai multe rânduri, Gică Hagi, pentru că nu avea cum să se ocupe personal de această situație, a decis să le permită să locuiască acolo membrilor unei familii nevoiașe din zona respectivă, în schimbul promisiunii că ei se vor îngriji de casa și curtea în care el a copilărit, conform sursei citate anterior.
În locul din care Gică Hagi a plecat să cucerească lumea populația este îmbătrânită. Speranțele edililor în ieșirea la liman se leagă de cautarea unor potențiali investitori pentru un parc eolian.
Imobilul în care a copilărit Gică Hagi nu iese prin nimic în evidență. Sportivul numit ”Comandante” de către fanii lui Galatasaray s-a născut pe 5 februarie 1965, pe un ger năprasnic. Bunicii lui au venit la Săcele în 1946, după ce România retrocedase teritoriul Bulgariei și s-a convenit pentru un schimb de populație, 110.000 de români și aromani în schimbul a 77.000 de bulgari. Tatăl său, Iancu Hagi, era un om cumsecade și jovial, care crestea oi și vorbea mult și repede, la fel ca tatăl său. Din acest motiv, localnicii i-au pus porecla „Al lui Palavra”. Tot în Săcele, pe coclaurile de la marginea satului, Hagi a început să joace fotbal, prima dată cu o vezica de porc. Ulterior, ”Regele” s-a jucat cu o minge din păr de cal confecționată chiar de bunicul său.
In 1973, Gica s-a mutat la Constanta, impreuna cu familia, dupa ce agricultura fusese colectivizata si oieritul devenise tot mai dificil pentru neamul machedonilor, iar casa din sat a intrat apoi pe mana altor trei proprietari. Hagi nu a uitat meleagurile unde a copilarit si a tinut cont de dorinta parintilor sai. Locuinta si curtea de 3.000 de metri patrati au fost rascumparate in anul 2000 pentru suma de 10.000 dolari, iar, din acel moment, de casa a fost lasata sa se ocupe Lenuta Iamandeiu, o femeie venita in Sacele din muntii Buzaului impreuna cu patru din cei cinci copii pe care ii are. „Domnul Hagi a venit sa plateasca impozitul la primarie, locul unde eu lucram, si a spus ca are nevoie de cineva care sa aiba grija de casa. Eu stateam in casa parintilor cu patru copii, asa ca m-am oferit eu. Nu mi-a luat nici un ban, doar m-a rugat sa ingrijesc casa, am inteles ca a fost dorinta parintilor sa nu fie distrusa casa, sa nu se darame. Stiu ca putin timp dupa ce a luat casa parintii lui s-au prapadit. Am avut mult de munca pentru ca oamenii incepusera deja sa i-a ferestrele si alte lucruri, iar curtea era in ruina. Mai tarziu a trimis tigla sa se repare acoperisul si a zis ca va repara si gardul”, spune femeia.
Parintii lui Hagi faceau cea mai buna branza
Iancu si Chirata, parintii fostului international, sunt cunoscuti in sat ca oameni de fala, muncitori si cinstiti. „Nu i-am cunoscut personal, dar am auzit multe persoane care spun ca faceau cea mai buna branza din sat. Inainte, aici era un intreg cartier de machedoni, inlocuiti intre timp, dupa ce s-au tras la oras, de moldoveni din zona Buzaului”, explica actuala ocupanta a casei in care s-a nascut Hagi, care continua: „Machedonii erau mai individualisti, nu voiau sa lucreze pentru altii la CAP, erau obisnuiti sa faca singuri bani, si, dupa ce le-au luat animalele, nu mai aveau motive pentru care sa ramana in sat”.
L-a adus pe Ianis sa vada casa
Singura data cand a vizitat casa parinteasca a fost in 2005, cand fostul fotbalist si-a adus copiii, pe Ianis si Kira, sa le arate casa in care a crescut si maidanele pe care a batut mingea prima data. „Au stat putin si au asteptat la poarta venirea mea. Mi s-a parut un om cu foarte mult bun simt, poate prea mult, si imi era si rusine, pentru ca munceam in gradina, puneam arpagic si eram plina de noroi pe haine si pe cizmele de cauciuc. El a asteptat la poarta pana am venit eu, nu a indraznit sa intre, desi e casa lui. A fost singura data cand a venit. Multi oamenii vin sa vada casa, in special ziaristi, dar si admiratori de-ai lui care vor sa vada unde s-a nascut cel mai mare fotbalist al Romaniei”, spune Lenuta Iamandeiu.
În ciuda succesului pe care l-a avut în sportul românesc, Gică Hagi a rămas un om extrem de simplu și modest. El nu a uitat niciodată de unde a plecat. Ba chiar recunoaște că a fost sărac și că prima sa minge a primit-o abia la vârsta de 5 ani.
La un moment dat, el chiar a vorbit public despre toate aceste lucruri, de care nu se șfiește deloc.
„Copilaria mea la Sacele a fost ca a oricarui copil de la sat. Eu m-am nascut ca sa joc fotbal, le-am aratat acest lucru parintilor prin toate manifestarile mele. Primul cadou – si singurul pe care li l-am cerut vreodata! – a fost o minge. Am primit-o cand aveam 5 ani, desi o cerusem la 3. In perioada aceea ne apropiam de calificarea Romaniei la Mondialul din 1970 si toata lumea spunea:
. Noi n-aveam televizor, era doar din auzite. Am facut toate lucrurile pe care le face un copil. Ce poti sa faci la sat? Alergam cu gasca, mergeam la vanatoare, jucam fotbal pe dealuri. Vanam cu prastia. Mai saream gardul sa luam fructe de la IAS (n.r. – Intreprinderea Agricola de Stat), de la livada, jucam fotbal. Cei mari jucau, de fapt, ca eu eram mic, dar stateam cu ei. Eu intotdeauna am stat cu cei mai mari decat mine de varsta. Stateam dupa ei, eram copilul lor de mingi. Stadionul era pe deal, iar eu, pentru ca eram mai mic, trebuia sa ma duc mereu de sus pana jos sa iau mingea, atunci cand sarea si se ducea la vale. Asa am inceput, copil de mingi. Apoi, cand am primit mingea, ma jucam in curte. Eram un copil foarte dinamic. Si rasfatat, in acelasi timp, pentru ca parintii mei pierdusera un baiat inainte, intre cele doua surori, si, pe urma, cand am venit eu pe lume, m-au rasfatat. Inchipuie-ti ca nu incepeau sa manance pana nu alegeam eu ce vreau sa mananc din ce era pe masa! Asta era masa familiei, masa mare, sambata si duminica. A fost o perioada foarte frumoasa. Am tinut sa-i duc acolo si pe copiii mei cand au crescut. Au vazut toate animalele, erau incantati. Eu am crescut cu toate animalele acestea si am crescut bine! In aer liber, afara. Dezvoltarea unui copil e mult mai buna afara decat in casa. Copilaria la Sacele mi-a influentat traiectoria, a adus acea apropiere de familie, in primul rand. Cei sapte ani de-acasa. E decisiv modelul pe care-l vezi langa tine, adica parintii. Apoi, un copil de atunci era mult mai puternic decat un copil de acum. Mult mai puternic! E vorba de modul in care traiai, te dezvoltai. Traiai de dimineata, de cand te trezeai, si pana seara, numai afara. Totul era dinamic. Miscare, aer curat…”, rememora Hagi perioada copilariei, intr-un interviu pentru adevarul.ro.
