In fiecare an, pe data de 12 martie, Biserica Ortodoxa il praznuieste pe Sfantul Teofan Marturisitorul, unul dintre sfintii importanti ai crestinatatii, dar mai putin cunoscut de credinciosi. Viata sa a fost marcata de credinta puternica, de renuntarea la bogatii si de lupta pentru apararea cinstirii sfintelor icoane.
Sfantul Teofan Marturisitorul a ramas in istoria Bisericii drept un mare aparator al credintei ortodoxe si un monah care a trait in smerenie si rugaciune.
Cine a fost Sfantul Teofan Marturisitorul
Sfantul Teofan s-a nascut chiar in ziua praznicului Botezului Domnului, cunoscut si sub numele de Boboteaza. Parintii sai, Isaac si Teodotia, proveneau dintr-o familie respectata.
Potrivit crestinortodox.ro, tatal sau era ruda cu Imparatul Leon Isaurul, care a domnit intre anii 717 si 740. Tatal sfantului a murit insa cand Teofan avea doar trei ani.
Logodit la varsta de 12 ani
La varsta de 12 ani, Teofan a fost logodit cu fiica unui senator, insa nunta a avut loc abia atunci cand a ajuns la varsta potrivita pentru casatorie.
Dupa moartea imparatului si a socrului sau, viata lui Teofan s-a schimbat radical. Acesta a decis sa isi imparta averea saracilor si sa se dedice vietii monahale.
Atat el, cat si sotia sa au ales calea monahismului. Sotia lui Teofan s-a calugarit la Manastirea Princhipos si a primit numele de Irina.
Viata monahala si activitatea spirituala
Teofan a intrat in viata monahala la Manastirea Polihroniu din tinutul Sigrana. In aceasta perioada s-a dedicat muncii si rugaciunii, copiind timp de sase ani diferite lucrari religioase.
Desi i s-a propus sa conduca manastirea, el a refuzat aceasta functie, alegand sa traiasca in smerenie.
Ulterior, Sfantul Teofan a ajuns in Insula Calonim, unde a ridicat o manastire. Dupa aceasta perioada, s-a intors in Muntele Sigrianei.
Lupta pentru cinstirea sfintelor icoane
Sfantul Teofan Marturisitorul a participat la cel de-al VII-lea Sinod Ecumenic de la Niceea, din anul 787. In cadrul acestui sinod, el a luptat impotriva celor care respingeau cinstirea sfintelor icoane.
Prin credinta si devotamentul sau, Sfantul Teofan a devenit unul dintre cei mai importanti aparatori ai icoanelor in perioada in care erezia iconoclasta se raspandea in Imperiul Bizantin.
Harul facerii de minuni
Potrivit traditiei crestine, Dumnezeu i-a daruit Sfantului Teofan harul facerii de minuni. Se spune ca acesta putea vindeca numeroase boli si, mai ales, diferite forme de nebunie.
Credinciosii apelau la el pentru ajutor si pentru vindecare, iar faima sa de sfant facator de minuni s-a raspandit rapid.
Prigonit si exilat pentru credinta sa
Cand erezia iconoclasta a izbucnit din nou, in timpul imparatului Leon Armeanul, Sfantul Teofan a fost adus la Constantinopol si aruncat in temnita.
A stat inchis timp de doi ani, dupa care imparatul a decis sa-l exileze in Insula Samotrace. Se spune ca sfantul prorocise deja aceasta pedeapsa temnicerilor sai.
Dupa ce a ajuns in Samotrace, Sfantul Teofan Marturisitorul a mai trait doar 23 de zile, trecand la cele vesnice dupa o viata dedicata credintei si apararii adevarului crestin.
