Părintele Pimen Vlad, unul dintre cei mai apreciați duhovnici români, a povestit într-un podcast, emoţionanta sa călătorie pe care a trebuit să o parcurgă în drumul său spre hirotonie.
Fost călugăr în Mănăstirea Sihăstria din Neamţ, a simţit chemarea spre Athos în urmă cu 30 de ani. Fără să stea pe gânduri, fără bani şi fără să fi ieşit vreodată din ţară, a pornit spre Grecia.
În prezent, Părintele Pimen Vlad este starețul Chiliei „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” de la Schitul Lacu din Sfântul Munte Athos
Părintele Pimen Vlad a povestit într-un podcast, emoţionanta sa călătorie pe care a trebuit să o parcurgă în drumul său spre hirotonie.
Povestea emoţionantă de viaţă a părintelui Pimen Vlad din Muntele Athos
În anul 1970, în comuna suceveană Cornu Luncii, din părinţi creştini, s-a născut Petru Vlad. Petru a fost cel de-al cincilea copil al familiei, dintr-un total de nouă fraţi. Copilăria părintelui a fost presărată cu multe amintiri frumoase, momente prețioase în sânul familiei, dar şi sfaturi şi învăţături duhovniceşti.
Mama a fost cea care le-a insuflat dragostea pentru Dumnezeu celor nouă copii ai familiei: „Mama ne-a învăţat să spunem rugăciunea Tatăl Nostru, Crezul. Se ştia că duminica este zi de mers la biserică. Rămânea acasă doar mama sau sora cea mare, ca să fie masa caldă când venim noi. În rest, toţi mergeam la biserică. Copilăria a fost cea mai frumoasă. De mici am fost părtaşi la tot ce înseamnă familie.”.
Părintele Pimen nu este singurul din cei nouă copii ai familiei care au urmat calea lui Dumnezeu. „Mai am un frate călugăr care este tot în Athos, iar una dintre surori este maică. Sora cea mare a dus o viaţă de mănăstire în lume. Ea a rămas în casa părintească. Când mergem acasă, ea este mereu acolo, iar sora cea mică are 10 copii.
După ce a finalizat cele 10 clase, acesta s-a angajat la o fabrică de mobilă, unde a lucrat în trei ture. „Am terminat 10 clase şi m-am angajat la fabrica de mobilă de la Câmpulung Moldovenesc. Munceam în trei schimburi. Era muncă brută. După, am lucrat pe la case. Nu-mi găseam locul în lume. Mă întâlneam cu colegii, cu oameni, dar simţeam că nu mă împlineşte. Ştiam că sunt în plus. Ceva în interior nu mă hrănea”.
Drumul spre Muntele Athos nu a fost uşor. „Am plecat fără bani, fără nimic. În 1993 a plecat în Muntele Athos. Și despre călugărie, și despre ajungerea în Sfântul Munte, părintele spune: „M-a luat Maica Domnului de mână și m-a adus” – recunoscând în toată viața sa ajutorul și mijlocirea Maicii Domnului. „Aşa a rânduit Maica Domnului. Orice fac, o las pe Maica Domnului. Maica Domnului este şefa mea directă şi ea fiind mama Mântuitorului, are cea mai mare trecere la fiul ei. Dacă ea mijloceşte, se deschid toate porţile.
Primii doi ani la Schitul Lacu au fost cu multe greutăți și neajunsuri, dar și cu multă liniște și împăcare. Au urmat doi ani petrecuți în Mănăstirea Sfântului Pavel, pentru a învăța limba greacă. Apoi, revenit la Schitul Lacu, părintele Pimen a reconstruit de la zero Chilia „Sfântul Artemie” – fără nici un ban strâns înainte. A viețuit acolo timp de 12 ani, alături de fratele său după trup, părintele Dosoftei, care l-a urmat în Sfântul Munte.
Apoi, pe locul unei foste mari biserici, tot cu hramul Intrării Maicii Domnului în Biserică, a ajuns să construiască chilia la care este acum stareț. A primit întotdeauna ajutor minunat și concret de la oameni, de la Dumnezeu și de la Maica Domnului.
Momentul chemării lui Dumnezeu
„Am terminat armata şi am venit acasă. Am stat puţin. Apoi a venit momentul chemării. Încă simţeam că mai trebuie ceva, că nu era puterea aia din toată inima, până într-o zi. A venit un verişor cu arul de la mănăstirea Sihăstria împreună cu preotul Andrei ca să ia nişte porumb pe care să-l ducă la mănăstire. Era zăpadă mare. Eu eram acasă . Toţi din familie s-au dus să-l întâmpine. M-am dus şi eu să-l văd, cu toate că-l văzusem la spovedit, cu câteva zile în urmă. Când am deschis uşa şi i-am văzut pe toţi acolo, unchiul meu mă vede şi spune: Uite, a venit şi fratele Petru. Apoi, îi spune părintelui Andrei: Nu-l iei cu tine la mănăstire?! Iar părintele a spus: Doar dacă vrea să vină. În momentul acela am simţit un foc care trece prin mine. Când zic foc, foc. N-am mai scos niciun cuvânt. Gata, am zis. Trebuie să plec la mănăstire. Nu mai exista nimic pentru mine pământesc. Poţi să-ţi pui grămezi de aur în faţă. Totul dispare. Atunci a fost timpul. Atunci a fost chemarea lui Dumnezeu.”, a mărturisit părintele.
Mama părintelui Pimen a plecat la Domnul la doar 57 de ani. „Când a plecat mama, în a doua zi de Paşte, tata voia să se ducă la biserică. În acel moment, ea l-a luat de mână şi i-a spus tatălui: Nu pleca, că azi plec eu. A plecat la Domnul ţinându-se de mână cu tata”, a mai spus părintele Pimen Vlad, vizibil emoţionat.
Părintele Pimen a dezvăluit şi cum trebuie să ne rugăm la Dumnezeu. „Dumnezeu vrea să-i vorbeşti de la inimă. Ce pleacă de la inimă, la inimă se duce. Cea mai puternică rugăciune este cea care pleacă din inimă. Dacă tu îi spui unui om ceva din inimă, ăla se cutremură,” a mai explicat părintele Pimen.
