Intr-un clip postat pe Facebook, fostul preot povesteste ce s-a intamplat pe vremea cand era paroh in localitatea constanteana Ivrinezu Mic.
„Am ajuns la cimitir, am crezut ca e nunta: cearsaf alb pe mormant, lumanari d-alea groase de ceara curata, podoabe, crucea impodobita cu zorzoane, zorzonele, lume multa pe la mormant. Mi-am facut acolo slujba parastasului, circ, vin spumant, am dat cu vinul ala pe mormant, imi lasase gura apa.
M-am dus acasa, in fata portii niste boschetari rupti de beti: ‘Parinte, ai cam intarziat, daca mai stateai mult, cred ca muream de foame’. Zic: ‘Ei, asa sunteti morti de beti. N-are nimic, stati aici la usa ca vine eu si va aduc de mancare, daca e va si mestec’.
Am intrat in curte, mese peste mese, un meniu de nici restaurantele de lux nu au. Sfintesc mancarea ca altfel ti se duce pe beregata ailalta mancarea daca nu o sfinteste popa. Apoi ma baga baba in casa ca are mobila de sfintit: ‘Dau mobila asta de pomana, parinte, pentru sufletul lui, costumele astea noi le dau de pomana la baietii aia de afara’. Zic: ‘La boschetarii aia de la poarta?’. ‘Ei, parinte, sunt si ei amarati’.
Le-am dat cu tamaie, cu busuioc, ca sa le mearga bine la boschetari, cred ca ei erau fericiti cu o damigeana de vin nu cu costumele scumpe de la baba.
‘Parinte, luati de-aici, desi nu prea meritati, is cam suparata pe dumneavoastra ca ati intarziat. Mi-a sarit mustarul. Zic: ‘Ia fii atenta! Pentru ce toata fala asta aici? Pentru cine? Ai avut vreo relatie buna, l-ai facut pe mos sa se simta atat de bine cum ii faci pe boschetarii astia si pe toate neamurile? Cred ca mosu’ nu a vazut restaurant toata viata lui, dar ai fi fost in stare sa faci parastasul la cel mai smecher restaurant din Constanta. Toate astea pentru cine?
E doar fala si mandrie. Astea nu ajuta decat la smecherie. Doar la romani vezi, sa te lauzi ca ai dat tu mobila, ca ai dat haine. Ca vad ca chemi toata lumea ca sa vada ce mobila dai tu. Te plimbi cu costumele astea de 20 de minute pe-afara. Mosu’ a vazut haine noi cat timp a stat la matale in casa? Cat timp ati fost impreuna, i-ai cumparat un costum din pensie, sa se stranga toti copiii, i-ai facut vreo zi onomastica in toti anii cat a trait pe pamantul asta cu toate neamurile? Ca vad ca toti s-au ingramadit acum la masa. Sunt si nepoti, si nepotei. Si aia care l-au injurat in sat, si aia care l-au barfit, ca au venit toti la papica acum. Stai linistita ca nu te iubeste nimeni, iar matale esti fericita ca ai fala’.
L-ati injurat toata viata, l-ati bagat in pamant. Spune-mi si mie, l-ai dus in vreo vacanta? Ti-ai permis toata viata, impreuna cu copiii si cu nepotii, sa-i luati, sa-i faceti ceva sa fie fericit si bucuros? Dati acuma sa va stie tot mapamondul’.
Si intre timp am pus mana pe o sticla de vin de pe masa. Si intreb: ‘Nepotii si copiii, care sunteti aici?’ Si un nepot de-acolo de la usa zice: ‘Eu sunt nepot’. ‘Bai, ia fii atent: I-ai luat vreun vin lu tac-tu mare de cand esti tu mic pana acum, cand ai venit pe la el, de ziua lui sau sa-i dai un vin la oras sa se simta bine?’
‘Nu’. ‘A, dar acum dati la boschetarii aia de afara. Ia uite neamurile. Ati venit, ma, sa-i urati la multi ani cat timp a trait, ca vad ca acum la cimitir plangeti toti sa nu zica baba asta ceva?’ Niciunul nu mai zicea nimic in casa, m-au vazut asa, zic taci din gura ca iese cu bataie.
Am iesit afara, zic taci din gura ca ii iau pe mancaii astia care au venit toti aici cu ‘Dumnezeu sa-l ierte’.
Zic: ‘Alo, ce faceti aici?’ ‘Ce sa facem, parinte, si noi la masa’. ‘A, si voi la masa. Dar, zic, cat timp a trait nea Niculita ati venit p-aici sa-i urati La multi ani, ati venit sa-i aduceti un tort, l-ati chemat la masa, ca poate v-o fi ajutat si el?’ O liniste totala in curte, nu se mai auzea musca. Si-asa as striga in gura mare pe la toate parastasele„, povesteste revoltat fostul preot Daniel Balas.
Parastasele si pomenile nu le sunt de niciun ajutor celor raposati, spune fotul preot Daniel Balas. Daca sufletele acelor persoane au ajuns in iad, aceste ritualuri specifice poporului roman nu le vor ajuta sub nicio forma sa iasa de acolo. Totusi, potrivit fostului preot, exista doua lucruri care pot fi facute de catre cei vii pentru ca cei morti sa se odihneasca in pace: comuniunea permanenta cu cel raposat si cerutul iertarii.
„Vad pe la orase parastase mai ceva ca nuntile: prosoape scumpe, bani grei la preoti si la dascali, bani la restaurante, iar cel al familiei n-a vazut o cina o data la o taverna sau la un colt de strada, d-apai la un restaurant. N-a vazut o vacanta in viata lui, dar un parastas din asta te costa 100 milioane. Toti ati pus mana de la mana sa-i faceti sufletul fericit.
Chiar i-am intrebat pe cei ai casei: ‘Pentru ce ati facut parastasul asta?’ Se trezeste fata sau nepoata: ‘Pai, pentru sufletul lui, parinte, ca daca a ajuns in iad’. ‘Aha, si credeti ca l-a scos baba cu covrigelul si cu colacelul cu care a venit la biserica si cu colivita. Credeti ca L-a impresionat pe Dumnezeu, mama ce coliva buna, du-te repede la nea Niculai si scoate-l din iad, aoleu ce coliva, hai chemati toti ingerii facem ospat mare aici’.
Pai, daca ar fi asa, am trage toti pe viata asta in ultimul hal, am face toate ordinariile de pe pamant si-am lasa cu limba de foc ca dupa ce murim sa vina sa ne faca parastas, sa ne scoata din iad. Nu-i nimic, stam acolo un an, doi, n-are nimic, aici am stat 70-80 am facut numai nenorociri si acolo stam o luna, doua, trei, poate ne scoate in primul an de parastas, poate in al doilea, la al saptelea an sigur o sa ne scoata. Il impresionam pe Dumnezeu, sunam nepoti, ba, vezi sa ma pomenesti, ma treci la morti acolo.
E dureros ce se intampla. Cat ii avem langa noi nu dam niciun ban pentru ei, nu-i trimitem la piscina, nu-i trimitem la resorturi sa se relaxeze, nu-i trimitem in vacante, nu le luam o haina curata, nu-i scoatem la o cina la un restaurant, nu-i luam acasa ca sunt batrani si miros, dar cand mor chemam toate neamurile, si alea care i-au injurat, si alea care i-au vorbit. Sa se simta bine ca sa nu rada lumea de noi.
Daca nu aveti grija de suflete cat inca sunt intre voi, degeaba mai faceti circul de pe lume dupa aia.
Cea mai buna pomenire pe care o putem face cu cel care a parasit corpul este sa fim intr-o comuniune permanenta cu el. Tata, vino, te rog, si ajuta-ma sa rezolv problemele din familie ca tu le cunosti mai bine. Tu-ti stii parintii tai, stii bunicii mei, stii cu ce traume au venit si ei. Te rog, ajuta-ma, si haide sa oprim pacatul acesta care nu ne da pace si nu ne da liniste in neam.
Stati cu pomelnice si scrieti patru Ioni acolo, da voi aveti sase in neam, dar cu doi nu va-ntelegeti bine si pe aia nu i-ati trecut. Nu stiu cum ii desparte Dumnezeu si-i alege acolo in ceruri. ‘Pe care Ion il scoatem din iad?’ ‘Pai, nu stiu, vezi care raspunde la numele de Ionica Bosulica’.
O alta pomenire pe care o puteti face cu cei din neam e aceea ca trebuie sa va cereti iertare ca atunci cand au avut ei nevoie de voi, aveati treaba, n-aveati timp, nu v-a interesat.
Pomeniti numele celor care au facut parte din viata voastra, pomeniti-le in suflet si dati-le iertare ca doar asa veti tine legatura cu ei, nu prin colaci aruncati la pui si nici prin coliva data la gaini. Ca stiu foarte bine ce fac femeile de la lumanari cu coliva care ramane la biserica”, a mai spus parintele Balas.
